Plan de afaceri pentru o fabrică de panificație

Partea I. Introducere

1. Prezentarea ideii de afacere si domeniul aferent

Cea mai mare exagerare in industria painii este ca toata lumea care nu a facut paine, face paine intr-un timp record ca proces tehnologic si la un pret care nu are nimic de-a face cu painea adevarata. Asa cum graul nu poate sa se coaca mai repede, o paine de calitate, aromata are nevoie de o perioada de timp, ca acele procese biochimice si microbiologice sa-si faca treaba.

Adio, paine framantata cu mana. Astazi 90% din procesul de fabricatie a painii apartine masinilor. "Acum, cu atata lume de hranit, daca nu faci painea industrial, nu mai apuci sa dai de mancare la toti. Daca ar trebui sa facem totul manual si mai uman, n-am mai putea hrani oamenii afirma directorul unei fabrici de panificatie.

Tot el ne-a dezvaluit cateva din secretele acestei tehnologii: O fabrica de paine o cunosti imediat. Numai sa indraznesti sa treci prin preajma ei, ca esti pierdut. Intai te invaluie mireasma painii proaspat scoase din cuptoare. In timp ce narile iti adulmeca de zor, incepi sa pierzi controlul, salivezi din abundenta si te trezesti ca-nghiti in gol. E semn ca dincolo de zidurile fabricii "ti" se coace ceva. Dar pana sa ajunga sa iasa din cuptor, drumul painii e lung si ultratehnologizat. La inceput, painea este praf si pulbere. Faina e adusa de camioane-container uriase si descarcata automat in niste celule de pastrare. La trecerea din zona de silozuri in aerul dogoritor din hala de productie iti iau ochii neoanele ce se reflecta in pardoseala lucioasa ca oglinda; e o sapa epoxidica, special facuta ca sa nu ramana nici un fir de praf pe ea. Costumatiile brutarilor sunt identice cu ale personalului din blocul operator din spitale. Incaltamintea este antiderapanta si in acelasi timp ofera si un confort ortopedic, pentru ca a fi brutar inseamna sa stai 8 ore in picioare. Primele brutarese din lantul fabricarii painii sunt framantatoarele. Jobul lor este simplu. Apasa pe un buton si faina curge din celula (siloz) direct intr-un malaxor de inox, gata cantarita, cernuta si incalzita. Utilajul seamana cu o pompa de benzina, fiindca masa de faina adaugata este in permanenta contorizata si afisata pe un display, pana la ultimul gram. Framantatoarele adauga apoi dupa reteta drojdia, sarea si apa, iar bratul puternic al malaxorului framanta toate componentele fara sa oboseasca, timp de 20 de minute, dupa care maiaua rezultata e acoperita si lasata la fermentat doua ceasuri bune. Sub panza de bumbac, aluatul explodeaza la propriu. Faina este un fel de Taram al Fagaduintei pentru microscopicele "brutarese" - drojdiile, care se pun serios pe treaba, astfel ca, dupa doua ore, toata masa de coca colcaie de drojdii. Ele consuma amidonul, eliberand alcool si dioxid de carbon, care ramane in interiorul aluatului elastic, unde formeaza milioane de mici bule. Marea fermentatie este cea care da si gustul painii. Cu cat e mai indelungata, cu atat ramane un gust mai intens dupa coacere. Producatorii apeleaza tot mai des la substante miraculoase, inventate in laborator, care dau aroma si volum painii in mod artificial, permitandu-le sa comprime artificial ciclul de fabricatie a painii de la 4 ore la numai 45 de minute, cum se intampla in multe fabrici sau in brutariile din hipermarketuri. Chiar si culoarea painii o simuleaza unii. Fiindca faina, cu cat este mai inchisa la culoare, cu atat e mai bogata in substante minerale si mai putin elastica, fiind mai greu de prelucrat, procesatorii isteti, ca sa se scape de munca, adauga la faina alba un adjuvant. E un extract de malt si da o culoare ciocolatie painii. Ei sunt pictori mai mult decat brutari