Politica de ocupare a forței de muncă, protecție socială și de combatere a sărăciei

Introducere

In continuare vom realiza o sinteza asupra economiei in ansamblu privita din punctul factorului de munca.Aceasta tema prin continutul sau este actuala la nivel international si cu atit mai mult in Republica Moldova,din considerente ca are influienta directa asupra situatiei economice si sociale,creind mari dezechilibre in economie.

Vom incerca sa reflectam toate aspectele fenomenului de somaj,pornind de conceptul de somaj,pina la determinarea cauzelor aparitiei acestuia si evaluarea efectelor economice si sociale asupra economiei nationale si nivelului de trai a populatiei.

In urma studiulu efectuat asupra somajului,vom analiza formele in care statul poate actiona asupra acestui fenomen si rolul pe care o ocupa politica de incadrare a fortei de munca,de protectie socaiala si combatere a saraciei in politicile economice ale statului.

Vom efectue un studiu asupra instrumentelor acestor politici,vom estima eficinta masurilor de ocupare a forţei de muncă si de diminuare a şomajului aplicabile in economie.

In cele din urma propunind o serie de modele de politici,vom determina laturile pozitive si negative ale acestora,consecintele si efectele ce pot fi rezultate in urma aplicarii acestora.

Avind o viziune mai bine conturata asupra acestei probleme vom efectua un studiu de caz asupra situatiei in Republica Moldova.

CAPITOLUL I:ŞOMAJUL –CONCEPT,CAUZE SI EFECTE

1.1)Conţinutul conceptului de şomaj

La momentul actual chiar si pentru mai dezvoltate tari ramine actuala problema somajului,care genereaza mari dezechilibre in economie,avind efecte negative pe plan economic şi social.

Acceptând existenţa şomajului, societatea trebuie să renunţe la un anumit volum al producţiei care s-ar fi putut produce cu aceşti indivizi, ceea ce constituie o pierdere pentru economie,in acelaşi timp, societatea este nevoită să suporte cheltuieli cu întreţinerea persoanelor aflate în şomaj, mai ales cu îndemnizaţia de şomaj şi cu calificarea, recalificarea sau perfecţionarea pregătirii profesionale, corespunzător cerinţelor economiei.

Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-sociale şi şomajul reflectă modul cum funcţionează piaţa muncii, într-o economie de piaţă, la un moment dat. Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă determină cele două stări opuse ale pieţei muncii - ocuparea forţei de muncă şi şomajul. Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic şi o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice şi sociale.

În general, fenomenul şomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei muncii, prin care oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor economici.

În termenii pieţei muncii, şomajul este un fenomen macroeconomic, opus ocupării, reprezentând un surplus de populaţie activă faţă de aceea care poate fi angajată în condiţii de rentabilitate, impuse de piaţă.