Politica de preț a serviciilor financiar bancare

Marketingul in industria serviciilor si , in particular , in cazul serviciilor financiar-bancare , a devenit in ultimii zece ani din ce in ce mai important in Europa de Vest . Abordarea marketingului serviciilor financiar-bancare trebuie sa fie diferita de abordarea marketingului de produse . Caracteristicile particulare care diferentiaza serviciile de produse ce trebuie sa fie luate in considerare , sunt : intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea si varietatea .

Strategiile de preţ sunt determinate în mod special de concurenţa din mediul înconjurător. La fel ca în cazul marketingului clasic, preţul stabilit pentru produsele financiare a devenit o problemă strategică şi cu o importanţă tot mai mare în cadrul strategiilor de marketing. Preţul este singurul element din cadrul mix-ului de marketing bancar care aduce venituri, toate celelalte implicând cheltuieli.

Preţul pentru produsele şi serviciile financiar bancare nu trebuie stabilit în urma luării în consideraţie doar a costurilor şi adăugarea marjei de profit, ci în strânsă corelaţie cu ceilalţi 3 "P" din cadrul mix-ului de marketing bancar (produs, promovare, plasare).

Preţul pe care un client este dispus să îl plătească pentru un produs bancar nu este doar în funcţie de caracteristicile produsului respectiv, ci şi în funcţie de „valoarea percepută" a acelui produs şi de celelalte posibilităţi de investire a banilor

Marketerii trebuie să se preocupe în mod constant de creşterea valorii serviciilor oferite, fie prin îmbunătăţirea caracteristicilor produsului, fie prin reducerea costurilor de producere, fie prin ambele.

Creditarea şi finanţarea la magazin au apărut pentru a uşura procesul de cumpărare din partea clienţilor.

În acest sens, clienţii au libertatea de a plăti imediat cu card-uri pentru bunurile achiziţionate, aceste card-uri putând fi emise fie de către o bancă, fie de către magazinul respectiv. În ţările mai puţin dezvoltate sau în cele în curs de dezvoltare, unde card-urile nu au fost implementate sau sunt puţin folosite, există magazine în care pentru clienţii obişnuiţi se deschid conturi de credit în care se trec sumele datorate de către aceştia. Principiul utilizării este acelaşi ca în cazul card-urilor, doar că se operează manual.

O altă modalitate de venire în întâmpinarea clienţilor este oferirea posibilităţii de cumpărare în rate a unui produs de valoare mai mare prin angajarea unui credit. Clientul intră în posesia bunului, urmând ca apoi să ramburseze în fiecare lună rata plus dobânda aferentă. Cea mai folosită metodă o reprezintă leasingul, care a captat atenţia şi a trezit interesul clienţilor încă de la început.

Structura costului şi preţul

În mod ideal, venitul obţinut din valorificarea unui produs bancar acoperă costuri directe (dobânda pasivă bonificată la depozite, BUBID- rata dobânzii pentru depozite atrase de bănci de pe piaţa interbancară, etc.) şi indirecte (salariile angajaţilor, curent, energie, promovare, etc.), dar asigură şi realizarea unui profit. De cele mai multe ori acest deziderat se realizează, dar există şi situaţii mai puţin fericite în care structura costurilor poate juca un rol predominant. În final, piaţa este cea care determină nivelul preţului. Din punctul de vedere al clientului costurile nu sunt importante deoarece el nu va plăti mai mult pentru un produs bancar doar pentru că banca respectivă a eşuat în încercarea ei de a oferi produse competitive la un preţ competitiv sau a avut un management defectuos.

Preţul şi calitatea

Marketerii trebuie să fie conştienţi de reacţiile diferitelor segmente de piaţă la preţ şi calitate. Apoi trebuie să ajusteze preţul şi calitatea produsului pe care îl oferă la nevoile segmentului vizat. Relaţia preţ-calitate (îmbunătăţită) trebuie adusă la cunoştinţa segmentului vizat prin publicitate, punându-se accentul pe beneficiile suplimentare pe care produsul îmbunătăţit le aduce clientului, nu neapărat pe reducerea preţului. În domeniul financiar bancar, relaţia între cererea pentru un anumit produs bancar (de exemplu. depozitul) şi preţul acestuia (dobânda bonificată) nu este atât de strânsă ca în cazul produselor obişnuite. O creştere a ratei dobânzii bonificate poate să nu fie percepută ca o promisiune de venit suplimentar viitor, ci ca un semnal de alarmă că banca respectivă se confruntă cu o criză de lichidităţi.

Modalităţi de exprimare a preţului

Preţul unui produs sau serviciu bancar este reprezentat în primul rând, cel puţin în România, de dobândă. O altă sursă importantă de venit, care în ţările occidentale tinde să devină sursa principală, o reprezintă comisioanele, taxele şi spezele bancare.

Dobânda

Dobânda este suma de bani plătită sau încasată de către bancă. Dobânda apare publicată sub forma unui procent anual care se calculează la depozite sau la credite de la 2 zile la 360 de zile (sau 365 de zile la unele bănci).