Politica Industrială a UE

Introducere

Conceptul de politica industriala este astăzi complet diferit de industrie si componentei de acum 30 de ani. Daca în anii ’60 – ’70 ai secolului trecut politica industriala era orientata la protecţionism şi utilizarea normelor si barierelor comerciale discriminatorii pentru a-si proteja companiile de concurenta externa .

La moment este amplu acceptata ideea ca izolarea nu poate aduce decât la stagnare si liberalizarea pieţelor, aduce cele mai mari beneficii atât pentru consumatori cit şi pentru companiile comunitare si permite sa se menţine rentabile pe piaţa din ce în ce mai competitiva si globalizata.

Problema principala ,la moment , care încearcă sa o rezolve politica industrial a UE , este ce trebuie de făcut pentru a ajuta întreprinderea sa concureze pe piaţa mondiala .

Inevitabil aceasta problema afectează si alte politici , astfel politicile UE contribuie la întărirea competitivităţii industriei europene intr-o maniera în care sa genereze o creştere rapidă economica si mai multe locuri de munca.

Cuvinte-cheie: Politica Industriala(PI), Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), Analiza PI

Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Roma

Capitolul I: Caracterizarea Politicii Industriale

1.1 Definirea politicii industriale.

Politica industriala poate fi definita ca o larga gama de masuri guvernamentale menite sa promoveze cresterea si sporirea competitivitatii a unui anumit sector sau a unor sectoare intr-o economie. În general, conceptul de politica industriala se refera la interventiile guvernului (statului) pentru corectarea corecta abaterilor de la mecanismele de piata.

În cazul Uniunii Europene, pâna în prezent, politica industriala este structurata pe doua nivele diferite de activitate. Primul nivel reprezinta politicile industriale nationale, iar al doilea este politica industriala comuna a UE. Fiecare stat adopta propria politica industriala, dar toate prevederile lor trebuie sa corespunda legislatiei comunitare. Politicile industriale nationale luptând cu efectele pietei unice sustin propriile sectoare industriale împotriva competitorilor straini. Pentru a limita aceste tendinte acelasi Articol 130 al Tratatului de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeana - TUE) specifica, ca "exista conditiile necesare pentru asigurarea competetivitatii industriei europene".

O alta dimensiune a politicii industriale o constituie concurenta si existenta, înca de la începuturile constructiei comunitare, a unei politici concurentiale comune. Dupa mai bine de 40 de ani de functionare, aceasta politica continua sa fie o conditie necesara atât unei economii de piata viabile, cât si unei piete comune ce asigura libera miscare a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor.

Dupa cum am prezentat mai sus politica industriala a Uniunii Europene este o politica foarte complexa care reprezinta un set de politici în diferite domenii, tangente cu industria, dar fara aceste politici o politica industriala ar fi imposibila.

Principalul obiectiv al politicii industriale a UE, ramâne pâna în prezent, consolidarea pozitiilor industriei europene, prin asigurarea competitivitatii industriei europene pe plan international, asigurând o crestere economica continua, oferind totodata clientilor sai produse de calitate la preturi competitive, protejând în acelasi timp si mediul înconjurator.

In sens restrâns, politica industriala a Comunitatii se refera la masuri specifice pentru anumite sectoare industriale si la resursele acordate în acest scop. Comunitatea s-a implicat în anumite sectoare industriale ale Europei din pricina performantelor lor relativ slabe la nivelul pietei mondiale. Dificultatile cauzate de concurenta tot mai acerba, atât în ramurile industriale de înalta tehnologie, cât si în cele traditionale nu mai pot fi rezolvate de politicile industriale nationale. Astfel, procesul de restructurare industriala este strâns legat de fenomenul interdependentei economice.