Politici Monetare

Introducere

Lucrarea de fata îsi propune sa abordeze o tema deosebit de interesanta si actuala a finantelor, si anume politica monetara de stabilizare macroeconomica.

In contextul anilor '90 în care tarile din Centrul si Estul Europei se lupta cu depasirea fazei de tranzitie la economia de piata, problema macrostabilizarii si în special a reducerii inflatiei este una dintre cele mai acute. Iar pentru o astfel de situatie, între politicile economice de adoptat de catre decidenti, politica monetara trebuie în principal sa gaseasca o solutie eficienta, aplicabila si credibila.

Prezentul studiu este structurat în patru mari capitole care îmbina aspectele cu caracter teoretic cu situatii concrete ale tarilor în tranzitie, dar în special cea a României.

Primul capitol introduce problematica vasta a politicilor monetare - obiectivele de atins conditionate fiind de o multitudine de factori, instrumentele prin care poate actiona tinând seama de gradul de libertate, de independenta si modalitatile de transmisie ale politicii în economie.

Cel de-al doilea capitol trateaza principalele elemente definitorii ale unui program de macrostabilizare: functiile-obiectiv, strategia de ales, ancorele nominale, credibilitatea, cu o analiza succinta a stabilizarii macroeconomice din România de dupa 1990.

Al treilea capitol este o pledoarie pentru tintirea inflatiei ca modalitate de stabilizare macroeconomica, atât tintirea agregatelor monetare, cât si cea a cursului de schimb dovedindu-se a avea rezultate net inferioare. Sunt prezentate aici câteva dintre cele mai noi modele de politica monetara elaborate de economisti renumiti, principalele fiind axate pe compromisul inflatie-output si tintirea inflatiei folosind ca obiectiv intermediar inflatia previzionata. În ultima parte a acestui capitol este propus un model de inflatie în care se evidentiaza posibilitatea autoritatii monetare de a opta pentru stabilirea ca obiectiv operational a masei monetare sau a cursului de schimb.

Ultimul capitol constituie începutul unui studiu econometric de determinare a nivelului ratei inflatiei ca variabila dependenta de alte variabile din economie (ritmul masei monetare, al cursului de schimb) pentru România în perioada 1990-1998, scopul fiind acela de a încerca o prognoza a acestei rate pentru urmatorul interval. Studiul trebuie însa aprofundat cu referiri mai precise la anumiti indicatori în scopul obtinerii unor predictii mai exacte pentru rata inflatiei.

Informatiile folosite pentru conceperea acestei lucrari au fost obtinute din materiale dintre cele mai recente ale bancilor centrale ale României, Angliei, Austriei, Bancilor Federale de Rezerve din Boston, St. Louis si New York, Banca Mondiala, Banca Reglementelor Internationale etc. având sprijinul coordonatorului stiintific Prof. Univ. Dr. MOISA ALTAR caruia îi aduc multe multumiri.

Capitolul I

Politica monetara

- componenta a politicii economice

Politica economica reprezinta compromisul adoptat de factorul de decizie între obiective aflate de cele mai multe ori în contradictie, cele economice fata de cele de ordin social, cele pe termen scurt cu cele pe termen lung. Politica economica a luat nastere ca urmare a necesitatii interventiei statului în economie pentru prevenirea si eliminarea dezechilibrelor structurale si pentru atenuarea efectelor potentiale ale unei ciclicitati economice puternic fluctuante. Astfel, statul exercita trei functii de baza : de alocare, de distributie a resurselor si de stabilizare. Practic, o politica economica viabila trebuie sa vizeze maximizarea pe termen lung a efectelor pozitive, prin limitarea costurilor economice si sociale pe termen scurt.

Politica economica cuprinde politica monetara, politica fiscal-bugetara, politica veniturilor si politicile speciale (restructurare, privatizare, etc.). Intre toate acestea se evidentiaza o serie de corelatii (tratate explicit în cadrul conturilor nationale) urmarindu-se în principal atenuarea dezechilibrelor economice si asigurarea unei dezvoltari stabile si de durata.

1.Obiectivele si constrângerile politicii monetare

Politica monetara, ca o componenta de baza a politicii economice, desemneaza un set de masuri prin care autoritatile monetare încearca sa regleze nivelul cererii agregate din economie, prin influentarea nivelului lichiditatii si a conditiilor de acordare si a disponibilitatii creditului în economia nationala.

1.1 Obiectivele politicii monetare

Obiectivele de moment, tactice ale politicii economice sunt si obiectivele politicii monetare, ele fiind subordonate totodata unor obiective permanente, strategice.

Scopurile politicii economice au în vedere în principal, ocuparea fortei de munca, stabilitatea preturilor, cresterea economica si stabilitatea balantei de plati.

Ocuparea fortei de munca utilizeaza ca indicator rata somajului, aceasta fiind eficienta din punctul de vedere al maximizarii productiei prin echilibrarea marginala a pierderii directe - datorita faptului ca exista muncitori neangajati - cu câstigul provenit din flexibilitatea crescuta a fortei de munca neangajate.

Stabilitatea preturilor. In economie exista doua tipuri de cresteri de preturi, si anume: modificari ale preturilor unor produse comparativ cu preturile celorlalte produse, caracteristica a functionarii unei economii de piata concurentiale, si modificari în aceeasi directie a tuturor majoritatii preturilor. In cazul primei categorii de modificari, sistemul de preturi asigura automat ajustarea ofertei pentru a raspunde în mod adecvat variatiilor cererii. Desi modificarea relativa a preturilor are efecte divergente asupra unor categorii de agenti economici, ea nu afecteaza negativ economia în ansamblu, ci dimpotriva creste eficienta economiei nationale. A doua categorie de modificari ale preturilor reprezinta fenomenul de inflatie. Impactul acestui fenomen are drept consecinta redistribuirea arbitrara si inechitabila a veniturilor si a avutiei. Inflatiile nu pot fi anticipate în totalitate, iar economia nu poate fi indexata în întregime, în conditiile unei nesigurante si incertitudini în crestere.

Cresterea economica (cresterea Produsului Intern Brut) nu trebuie privita ca finalitate, ci pentru posibilitatile pe care le ofera, în privinta îmbunatatirii nivelului de trai în prezent si perspectivele cresterii acestuia în viitor. Socurile produse de modificarile structurale din economie (de exemplu cele provocate de extinderea automatizarii, informatizarii) pot fi mai usor absorbite într-o economie aflata în crestere.

Stabilizarea balantei de plati presupune un echilibru al încasarilor si platilor din cadrul contului curent si al contului financiar si de capital. Astfel, cresterea datoriei externe nu se poate face oricât de mult.

Alte scopuri ale politicii economice pot fi: -stabilitatea bugetului de stat; -realizarea unei repartitii mai echitabile a veniturilor în societate; -conservarea resurselor nationale; -reducerea datoriei externe etc. Prioritatile la un moment dat depind în fiecare tara de contextul conjunctural economic existent. Obiectivele politicii economice sunt realizate prin aplicarea unor strategii economice alternative, în cadrul carora sunt utilizate combinatii diverse ale instrumentelor economice, în functie de conjunctura evolutiei si structurii economiei.