Politici Monetare în Economii Deschise

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI ALE ECONOMIEI DESCHISE

1.1. Exporturi, importuri, balanþa de plãþi externe

Teoria comerþului liberal susþine cã în absenþa restricþiilor artificiale, naþiunile exportã bunurile pentru care au un avantaj comparativ ºi importã bunurile pentru care au un dezavantaj comparativ.

Dacã naþiunile sunt grupate în trei clase – unele cu abundenþã de capital (1), altele cu abundenþã de mânã de lucru necalificatã (2) ºi altele cu mânã de lucru calificatã – modelele comerciale care se elaboreazã sunt consistente cu teoria avantajului comparativ.

Þãrile mai puþin dezvoltate, cu dotare tehnicã redusã ºi cu multã mânã de lucru necalificatã tind sã exporte materii prime ºi produse agricole ºi sã importe produse cu un înalt grad de prelucrare. Þãrile dezvoltate, care au mulþi muncitori necalificaþi, dar ºi o abundenþã de capital, tind sã exporte bunuri manufacturate cum ar fi textilele, încãlþãmintea ºi sã importe produse electronice. Þãrile dezvoltate care au multã mânã de lucru calificatã, tind sã exporte produse mai sofisticate cum ar fi: bunuri de capital, computere, servicii de înaltã tehnologie.

Balanþa comercialã a unei þãri este diferenþa dintre exporturile ºi importurile ei.

Un surplus comercial (exporturile depãºesc importurile) implicã o balanþã comercialã pozitivã. Un deficit comercial (importurile depãºesc exporturile) implicã o balanþãă comercialã negativã. Nu este necesar ca balanþa comercialã a unei þãri sã fie echilibratã în fiecare an. Când balanþa comercialã nu este echilibratã, trebuie finanþatã diferenþa prin cumpãrarea sau vânzarea de creanþe financiare.

O þarã care înregistreazã un surplus comercial produce mai mult decât consumã ºi obþine creanþe financiare asupra altei þãri (care au datorii financiare cãtre þãri strãine).

O þarã care-ºi desfãºoarã activitatea cu un deficit comercial, consumã ºi investeºte mai mult decât produce ºi-ºi cheltuieºte singurã creanþele (este un împrumut de la strãini pentru a-ºi finanþa cheltuielile).

1.1.1. Balanþa de plãþi externe

Orice entitate economicã se confruntã cu constrângeri bugetare. Ideea de bazã din spatele restricþiei bugetare este cã un individ, o gospodãrie, o firmã sau un guvern nu pot sã cheltuiascã nici o unitate monetarã fãrã a o finanþa într-un fel. Fondurile utilizate trebuie sã fie egale cu sursele de astfel de fonduri. Acest principiu se aplicã tuturor entitãþilor economice, deci ºi statelor. O naþiune nu poate cumpãra bunuri ºi servicii de la altã naþiune fãrã a da ceva în schimb, în afarã de cazul când este vorba de transferuri.

Ecuaþia de mai jos sintetizeazã restricþia bugetarã internaþionalã a unei economii:

Partea stângã a ecuaþiei aratã modul în care o economie poate obþine fondurile necesare pentru a cumpãra bunuri ºi a face investiþia în strãinãtate. Cetãþenii rezidenþi obþin fonduri vânzând bunurile ºi serviciile (exporturi) ºi din beneficiile plasamentelor fãcute în afarã, precum ºi de pe urma unor activitãþi prestate (muncã) în exterior. De asemenea, ei pot primi cu titlu gratuit anumite bunuri de la strãini, numite transferuri unilaterale întrucât nu dau nimic în schimbul lor.

Cetãþenii rezidenþi pot utiliza fondurile lor pentru a cumpãra bunuri ºi servicii (importuri), pentru a face investiþii sau sã acorde transferuri strãinilor. De obicei sursele sunt egale cu utilizãrile lor.

Restricþia bugetarã internaþionalã are în spatele sãu contabilitatea standard,

rezumând tranzacþiile intermediare ale statului, care duc la obþinerea balanþei de plãþi.

Se poate ajunge de la restricþia bugetarã la balanþa de plãþi externe în felul urmãtor: scãzând din partea stângã (sursele), partea dreaptã (utilizãrile).