Practică tehnologică

Capitolul I. Resurse atrase.

1. Definirea şi caracteristica resurselor atrase ale băncii.

Băncile care tind spre o dezvoltare rapidă trebuie să ia în considerare factorii esenţiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi controlaţi şi factorii care nu pot fi controlaţi, de natură economică.

Toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobînzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile privind plasamentele profitabile şi oportunităţile de investiţii, precum şi cu situaţia economică a ţării. În scopul atragerii depozitelor, băncile fac apel la servicii de marketing, la bonificarea unor dobînzii promiţătoare şi la oferta certificatelor de depozit şi de economii.

De obicei, resursele atrase de bancă constituie aproximativ 80% - 90% din resursele totale ale băncii. Aceste resurse băneşti sunt necesare pentru realizarea operaţiunilor active. Mobilizarea pe un termen anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi permite băncii să folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici.

În funcţie de caracteristicile resurselor atrase, ele pot fi grupate în:

- resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac parte: conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor finaciare şi publice, ale băncilor şi Trezoreriei statului; depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice; certificatele de depozit; depozite ale instituţiilor financiare internaţionale; depozitele corespondente ale altor bănci; sumele în tranzit între unităţile băncii;

- resurse nondepozit, pe care banca le poate procura în situaţii dificile, cum ar fi lipsa de lichidităţi. Dintre acestea fac parte: împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei; împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte bănci; vînzarea temporară a bonurilor de trezorerie şi a altor titluri de stat sau a valorilor mobiliare corporative pe care le are în portofoliul ei; emiterea obligaţiunilor, cambiilor bancare.

2. Caracteristica depozitelor.

Depozit – suma de bani depusă care urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare).

Operaţiuni de depozit. Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale băncii. Păstrarea disponibilităţilor băneşti ale clienţilor reprezintă funcţia primordială a băncilor, caracterizată printr-o relaţie specială dintre persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.

Respectiva relaţie prevede că persoana cedează unele atribuţii de administrare a averii sale sau încredinţează efectuarea operaţiunilor legate de gestiunea disponibilităţilor monetare băncii, păstrîndu-şi dreptul de proprietate asupra sumelor aflate la păstrare în banca comercială.

Pe de o parte, din atribuţia ce şi-au asumat-o de a păstra disponibilităţile clienţilor, băncile au cheltuieli importante la achitarea dobînzilor bonificate şi alte cheltuieli administrative, pe de altă parte, băncile acumulează un sold minim permanent de mijloacele băneşti care pot fi folosite în procesul creditării, investiţiilor.

Depozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare, fără specificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat, deponentul avînd dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o dobîndă stabilită.

Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul lor continuă să crească. Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a satisface cerinţele clienţilor şi de a atrage economiile lor în conturile băncii.

Ponderea cea mai mare a resurselor atrase o constituie mijloacele acumulate în conturile de depozit. În majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele modalităţi:

a) timpul depozitării pînă la momentul retragerii resurselor;

b) categoria deponenţilor;

c) categoria valutei în care se deschide contul de depozit;

d) modul de calcul şi de achitare a dăbînzii.

2.1 Caracteristica depozitelor la vedere şi clasificarea acestora.

Depozitele la vedere sunt mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică sau juridică fără a specifica termenul de retragere a acestora. Aceste depozite au un grad înalt de lichiditate pentru deţinătorii lor şi de aceea banca bonifică dobînzi mici sau nu bonifică de loc (în cazul depozitelor la vedere în valută). Aceste resurse sunt utilizate de către bancă în scopul creditării, de obicei pe termene scurte, fiind folosite cu precauţie, deoarece ele au un grad ridicat de volatilitate. Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp, unele bănci impun clienţilor săi să fie anunţate cu cîteva zile mai înainte, în cazul în care se solicită retragerea unor sume mari pentru a-şi rezerva lichidităţile necesare. Acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.

Depozitele la vedere se clasifică în modul următor:

1. Depozite la vedere fără dobîndă.

1.1. Depozitele persoanelor fizice. Depozitele persoanelor fizice pe care nu se

acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

1.2. Depozitele persoanelor juridice. Depozitele persoanelor juridice pe care nu se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

1.3. Depozitele bugetului Republicii Moldova şi bugetelor locale.

Depozitele Trezoreriei statului şi altor organe ale statului pe care nu se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

1.4. Depozitele băncilor. Depozitele altor bănci pe care nu se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

1.9. Total Depozite la vedere fără dobîndă. Acest rînd reprezintă suma totală a tuturor depozitelor la vedere pe care nu se acumulează dobînda la banca raportoare şi trebuie să fie egal sumei rîndurilor 1.1-1.4 ale acestui raport.

2. Depozite la vedere cu dobîndă.

2.1. Depozitele persoanelor fizice. Depozitele persoanelor fizice pe care se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

2.2. Depozitele persoanelor juridice. Depozitele persoanelor juridice pe care se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

2.3. Depozitele bugetului Republicii Moldova şi bugetelor locale. Depozitele Trezoreriei statului şi altor organe ale statului pe care se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

2.4. Depozitele băncilor. Depozitele altor bănci pe care se acumulează dobînda se reflectă în acest rînd.

2.9. Total Depozite la vedere cu dobîndă. Acest rînd reprezintă suma totală a tuturor depozitelor la vedere pe care se acumulează dobînda la banca raportoare, şi trebuie să fie egal sumei rîndurilor 2.1-2.4 ale acestui raport.

2.2 Caracteristica depozitelor la termen şi clasificarea acestora.

Depozitele la termen sunt mijloacele băneşti depuse de persoanele fizice sau juridice pe o perioadă fixată în scopul economisirii. Depunătorul are dreptul de a-şi retrage mijloacele depuse în acest cont numai în termenul indicat în contract. Depozitele la termen pot fi cu acumulare, în cazul în care depunătorul are dreptul să alimenteze contul pe întreaga perioadă a contractului de depozit. Depozitele la termen se clasifică în următoarele categorii:

a) depozite pe termen scurt (scadenţa pînă la 1 an);

b) depozite pe termen mediu (scadenţa de la 1 an pînă la 5 ani);

c) depozite pe termen lung (cu o scadenţă de la 5 ani şi mai mult).

Aceste depozite sunt bonificate de bancă la dobînda pieţei, dar, spre deosebire de cele la vedere, sunt mai mari. Pentru a stimula depunătorii să opteze pentru perioade de maturitate îndelungate, banca bonifică dobînzile spre majorare.

În funcţie de categoria de depunători deosebim:

- depozitele persoanelor fizice, care se mai numesc depozite personale. Persoanele fizice pot să depoziteze mijloacele băneşti atît în conturi de depozit în monedă naţională, cît şi în valută, la vedere, cît şi la termen. Resursele plasate de populaţie fără stabilirea scopului de economisire sunt depozite obişnuite, iar depozitele de economii sunt mijloacele depuse în scopul păstrării şi economisirii ca ulterior să fie utilizate de depunător conform unor necesităţi concrete (economisirea în scopul procurării obiectelor de consum cu o valoare ridicată etc.). De obicei, scopul economisirii este stabilit reciproc între bancă şi depunător, menţionîndu-se în contractul de depozit;

- depozitele persoanelor juridice, adică ale agenţilor economici şi ale organizaţiilor de stat. Ponderea cea mai mare a depozitelor agenţilor economici o reprezintă depozitele la vedere şi disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente;

- depozite ale băncilor şi ale altor instituţii financiare. Depozitele atrase de la bănci reprezintă resurse pe termen scurt care variază, de regulă, între o zi şi un an şi apar ca efect al reciprocităţii în relaţiile de deconectare dintre bănci pe piaţa interbancară. Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt. De regulă, depozitele băncilor sunt numite plasamente bancare.