Privatizare Petrom

Acest capitol trateaza problema privatizarii in contextul ei teoretic. Multi dintre noi am observat ca privatizarea este abordata in regiunea noastra in doua feluri: ori cu un entuziasm total ca fiind ceva nu numai bun, dar si necesar pentru economiile noastre aflate inca in transformare pentru a prinde din urma economiile dezvoltate ale Europei de Vest, Statelor Unite si ale restului lumii capitaliste; ori cu total dispret, ca fiind ceva care poate avea numai un impact negativ asupra societatii in general.

Privatizarea este procesul de vindere catre proprietarii privati sau de reducere a numarului de intreprinderi controlate si detinute de guvern. Privatizarea poate implica industrii intregi (minerit, agricultura, aprovizionarea cu gaz etc.) sau firme individuale (fabrici de pantofi, firma de constructii).

Privatizarea consta in transferul activelor care sunt in proprietatea statului sau a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat catre investitori privati. In Romania, primul pas in vederea privatizarii a fost constituit de adoptarea Legii nr.15/1990, prin care fostele intreprinderi de stat din vremea regimului comunist au fost transformate in societati comerciale sau regii autonome.

Procesul de privatizare propriu-zisa a fost initiat pe baza Legii nr.58/1991. Conform acestei legi, atributia de privatizare a societatilor comerciale aflate in proprietatea statului revenea unei institutii specializate, nou-create, denumita Fondul Proprietatii Statului (FPS). Institutia si-a schimbat denumirea în 2001, in Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Proprietatii Statului (APAPS), iar in 2004 a fost redenumita Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

In conformitate cu Legea nr.58/1991, participatiile statului la societatile comerciale constituite pe baza Legii nr.15/1990 erau transferate, in proportie de 30% catre cinci fonduri regionale ale proprietatii private, restul de 70% ramanand in proprietatea statului si trecand in gestiunea FPS.

In cursul anilor '90 procesul de privatizare s-a derulat in mod lent. Astfel desi prin legea din anul 1991, se prevedea ca privatizarea va trebui finalizata pana la sfarsitul anului 1998, iar FPS-ul desfiintat, procesul de privatizare nu este încheiat nici in prezent, iar FPS-ul, chiar daca si-a schimbat denumirea, cotinua sa existe.

In urma unor modificari legislative facute incepand cu anul 1997, deciziile privind procesul de privatizare au fost intr-o oarecare masura descentralizate. Desi FPS-ul a continuat sa existe, o serie de actiuni detinute de acesta au fost transferate altor autoritati ale administratiei publice, centrale si locale.

Programele de privatizare nu constituie un scop in sine. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare obiectivul urmarit prin privatizare este de a obtine un efect global pozitiv pentru populatia unei tari prin realizarea de circuite economice eficiente si competitive si printr-o antrenare sporita a populatiei in procesul economic.

Programele de privatizare pot urmari diferite scopuri:

- Realizarea unor cresteri de eficienta prin crearea unor relatii de proprietate clare ca scop suprem

Privatizarea poate conduce la sporirea eficientei pornind de la superioritatea productiei private fata de cea publica. In acest sens, se diferentiaza trei forme ale unor astfel de cresteri:

a) Cresteri prin eficienta alocarilor  o imbunatatire a alocarii resurselor din intreaga economie se realizeaza prin implementarea de structuri stimulative. Acest lucru depinde, insa, in primul rand, de structura pietei si numai in parte de structura de proprietate. Astfel, de exemplu, privatizarea nici macar pe pietele concurentiale nu va duce la o crestere importanta a eficientei alocarilor, daca intreprinderea respectiva este protejata prin masuri politice (subventionarea, pastrarea monopulului, etc.). In asemenea cazuri, sprijinul prin masuri politice adecvate este absolut necesar.

b) Cresteri prin eficienta productiei  astfel de cresteri se dobandesc printr-o eficienta interna sporita a fiecarei intreprinderi. In cazul majoritatii intreprinderilor publice apar ineficiente care pot fi eliminate prin privatizare.

c) Cresteri prin coordonarea de catre piata a activitatilor economice  se ia in considerare faptul ca o institutie publica nu are capacitatea de a inlocui mecanismul descentralizat de coordonare al pietei. Deoarece cunostiintele privind o economie nationala nu pot fi stocate in totalitatea lor, ele nici nu sunt accesibile in cazul deciziilor luate la nivel central. Incercarea de a asigura la nivel central intregul proces de culegere, prelucrare a informatiei si inovare echivaleaza cu o sfidare a cunoasterii. Multe guverne si-au suprasolicitat resursele intreprinzatoare si administrative in cadrul dirijarii centralizate a economiei. Acest lucru trebuie remediat prin privatizare si prin introducerea unor mecanisme de coordonare descentralizate.

- Acceptarea sociala si participarea larga a populatiei

De cele mai multe ori in numeroase tari privatizarea se asociaza cu o ampla distribuire a drepturilor de proprietate si a celor patrimoniale, populatia locala nu dispune, insa, decat de lichiditati si economii restranse. Astfel, exista pericolul de a scoate la vanzare intreaga economie nationala, fenomen care imparte populatia in posesori de capital si salariati lipsiti de mijloace financiare. Ar trebui, deci, sa se tinda catre o privatizare pe cat se poate de egalitara, asa incat fiecare cetatean sa primeasca o sansa egala de pornire. Participarea unor cercuri largi ale societatii la privatizare formeaza baza pentru o ampla dezvoltare economica si, in afara de aceasta, determina acceptarea masurilor aplicate si implicit stabilitatea politica.

- Obiective fiscale

Incasarile rezultate din procesul de privatizare pot conduce la imbunatatirea situatiei fiscale a unei tari (reducerea deficitelor bugetare). In multe tari in curs de dezvoltare guvernele spera sa realizeze venituri mari in urma privatizarilor. Adesea insa veniturile obtinute prin vanzare sunt mici din cauza numarului mare de intreprinderi publice ineficiente. Cu toate acestea, ca o consecinta a privatizarii, se va produce o degrevare suplimentare a bugetului statului prin reducerea explicita si implicita a subventiilor acestuia catre respectivele intreprinderi. Deoarece intreprinderile private produc mai eficient decat cele publice si se ajunge astfel la efecte de crestere pozitive, se poate conta si pe incasari suplimentare ale statului, rezultate din impozite si taxe.