Privatizarea Societăților Comerciale

INTRODUCERE

În fostele ţări socialiste, începuturile tranziţiei de la economia centralizată de stat la economia de piaţă au fost caracterizate prin numeroase căutări ale unor noi modele sau încercări de adaptare la condiţiile interne specifice a celor aplicate cu succes de ţările dezvoltate. Caracter de generalizare a avut principiul fundamental asumat, potrivit căruia prioritară pentru reducerea rolului statului în economie devine formarea proprietăţii private, prin cele două direcţii de bază - formarea de noi agenţi economici ca acţionari privaţi şi privatizarea celor aflaţi în „proprietate colectivă”.

Modalităţile adoptate şi ritmul de derulare a procesului de restructurare a proprietăţii diferă de la o ţară la alta, fiind determinate, în principal, de remanenţa vechiului sistem politic, de gradul de centralizare, de deschiderea şi nivelul de pregătire al specialiştilor, de nivelul de înţelegere şi interesele proprii populaţiei şi, nu în ultimul rând, de atitudinea comunităţii internaţionale.

România, caracterizată de o economie puternic centralizată, integrată şi „multilateral dezvoltată”, cuprinzând aproape toate domeniile de activitate, de la tradiţionala viticultură la cea mai sofisticată industrie microelectronică, a reuşit să depăşească numeroasele determinări interne şi externe şi să treacă peste dificultăţile generate de introducerea noului, astăzi activitatea agenţilor privaţi contribuind majoritar la formarea şi dezvoltarea Produsului Intern Brut, precum şi la realizarea veniturilor bugetare.

Momentul teoretic al declanşării amplului proces de diminuare a rolului statului în economie şi pregătirii unei etape ulterioare, respectiv, trecerea efectivă a proprietăţii din sectorul de stat în cel privat, a fost determinat de apariţia Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, ponderea capitalului social deţinut de stat la societăţile comerciale fiind de 44,3% din întregul capital social deţinut de stat la unităţile economice, diferenţa reprezentând ponderea capitalului social deţinut de stat la regiile autonome.

Procesul efectiv de privatizare şi restructurare a societăţilor comerciale a demarat în 1992, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58 /1991 privind privatizarea societăţilor comerciale, completat cu prevederile unor acorduri încheiate de Guvernul României cu organisme internaţionale – Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (ex. Programele FESAL, ASAL, PSAL) – sau a unor protocoale încheiate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi fostul Fond al Proprietăţii Stat cu agenţii şi ministere coordonatoare ale unor sectoare de activitate (ex. Pentru societăţi comerciale din cercetare-dezvoltare, turism şi sănătate). S-a urmărit realizarea obiectivelor cuprinse în programele de guvernare, detaliate şi concretizate în strategiile naţionale şi programele anuale de privatizare (aprobate de Guvernul României).

Programele proprii de activitate ale Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi ale fostului Fond al Proprietăţii de Stat au stabilit măsurile organizatorice şi modul de asigurare a resurselor necesare derulării procesului de pregătire a societăţilor comerciale pentru privatizare şi de desfăşurare efectivă a vânzării pachetelor de acţiuni.

Dacă până în anul 1996 fenomenele şi evoluţia economico-socială au fost convergente pentru majoritatea ţărilor în tranziţie, în perioada 1997-2000, economia românească a cunoscut o involuţie pronunţată, în total dezacord cu tendinţele din ţările candidate la integrarea în structurile euro-atlantice.

Această scădere dramatică a nivelului economiei în perioada menţionată anterior a afectat şi procesul de privatizare, element de importanţă majoră în dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale.

După alegerile din anul 2000, executivul României s-a angajat la un program de guvernare ambiţios de continuare a reformelor economice, de recuperare a decalajelor faţă de celelalte ţări din zonă. Rezultatele obţinute până în prezent demonstrează că reformele economice din această perioadă au fost reale şi eficiente, prin punerea în practică a unui program viabil de reformă.

1.1 Mecanismul privatizării in România

1.1.1.Cadrul general de desfăşurare a procesului de privatizare şi restructurare a societăţilor comerciale

Pornind de la noutatea şi complexitatea procesului de privatizare şi restructurare a societăţilor comerciale, pentru definirea cadrului general de desfăşurare a acestui proces, se prezintă evoluţiile cadrului legislativ – metodologic specific, cadrului instituţional şi funcţional al domeniului, precum şi principalii factori interni şi externi care au condiţionat desfăşurarea procesului de privatizare.

1.1.2 Evoluţia cadrului legislativ – metodologic specific privatizării şi restructurării

Legea privatizării societăţilor comerciale nr.58/1991 a stabilit coordonatele iniţiale ale procesului de privatizare în România, a introdus, pentru prima dată, modalitatea de privatizare directă, prin vânzarea capitalului social rămas în proprietatea statului după distribuirea gratuită a certificatelor de proprietate către cetăţenii români îndreptăţiţi şi a stabilit cadrul instituţional specific, definind rolul major al Fondului Proprietăţii de Stat în acest proces, atribuţiile şi obligaţiile sale, precum şi relaţiile cu celelalte entităţi responsabile în domeniu.

Aplicabilitatea cadrului legislativ al privatizării a fost susţinută de un amplu pachet

de acte normative specifice ori conexe domeniului, dintre care semnificative au fost:

• Legea nr.77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează, care a influenţat semnificativ decizia de a investi a micilor întreprinzători, prin cointeresarea lor la achiziţionarea de acţiuni cu plata în rate la societăţile comerciale, inclusiv a celor prestatoare de servicii în agricultură;

• Legea pentru accelerarea procesului de privatizare nr.55/1995, modificată prin Legea nr.129/1995;

• Ordonanţa Guvernului nr.39/1995 privind instituirea regimului cu plata în rate a activelor şi acţiunilor societăţilor comerciale cu capital de stat;

• Ordonanţa Guvernului nr.13/1995 privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, de întărire a disciplinei financiare şi de îmbunătăţire a decontărilor în economie, aprobată prin Legea nr.119/1995.