Problema apei în lume

Problema apei in lume

Disponibilul de apa pe glob Terra este denumita si "Planeta Albastra", datorita faptului ca 71% din suprafata sa este acoperita de apele Oceanului Planetar.

Din volumul total de apa existent pe Terra, evaluat la 1.4 x 10 la puterea a 9-a Km cubi apa dulce reprezinta 2.7% (35.1 milioane Km cubi), cea mai mare parte a acesteia fiind stocata in calotele glaciare si in ghetari (77.2%).Restul de apa dulce este cuprins in sol (22.41%) sub forma de ape subterane si umiditatea solului , in lacuri si in mlastini (0.35%) , in cursurile de apa (0.01%) si in atmosfera 0.04%.

Sub actiunea energiei solare, a curentiilor si a gravitatiei , apa se afla intr-o permanenta miscare , existand in forma lichida, solida si gazoasa.Circulatia apei de pe oceane , mari , continente in atmosfera si de aici inapoi poarta numele de ciclu hidrologic si consuma 33% din energia solara primita de Pamant.

Apa este un element esential pentru viata planetelor, animalelor si pentru dezvoltarea societatii.In alcatuirea organica a tuturor vietuitoarelor, apa detine proportie de 50- 95 %, consumul de apa fiind vital.

Pentru multe organisme, apa este habitatul in care isi desfasoara existenta.Circuitul hidrologic are un rol important in sistemele biogen-chimice din natura, in transformarea reliefului si in transferul materialelor sub forma de aluviuni si de substante dizolvate.

Cantitatea de apa dulce care se scurge pe uscatul terestru este repartizata neuniform in timp si spatiu, in unele regiuni existand un surplus de apa, iar in altele resursele fiind limitate.Daca se ia in consideratie cantitatea de apa cazuta prin precipitatii, America de Sud detine primul loc, cu 600mm / m patrat, dubla in comparatie cu Europa si Asia, si de 4-5 ori mai mare decat cea din Africa.Numai Amazonul, spre exmplu, detine 15% din cantitatea totala de apa scursa pe Glob.

Consumul de apa pe Glob Apa nu este numai un invelis terestru ci si o sursa regenerabila fragila, datorita repartitiei neuniforme pe Glob.

In prezent, omul utilizeaza pentru consumul casnic numai cca. 8% din apa dulce existanda in rauri, lacuri si in panzele de apa subterana, risipind inutil cantitati mult mai mari pe care le polueaza in diferite grade.Cea mai mare parte din aceasta cantitate de apa este folosita in agricultura (69%) si pentru activitatiile industriala (23%).

In multe dintre aceste activitati, omul polueaza apa si o reintroduce in mediu exercitand din nou o actiune de poluare a apelor din rauri, lacuri si panze subterane, precum si a solurilor

Poluarea apelor O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constitue lupta impotriva poluarilor.

Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ; ea este inseparabil legata si de cel calitativ.Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.De aceea, o problema importanta pe plan mondial, la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor.

Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele, fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari.Ea poate contamina si suprafete intinse de apa, precum sunt iazurile sau lacurile artificiale.

Poluarea apei curgatoare este deobicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa.Oricum, exista si exceptii cum ar fii detergentii care produc spuma, sau titeiul si rezidurile netratate care plutesc la suprafata.Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate.Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativ al apei.

Degradarea apelor Viata si activitatiile omului nu se pot desfasura in lipsa apei.Fiziologic omul consuma in jur de 3L/zi , dar consumul mediu pentru toate activitatiile in care este implicat se ridica la aproape 100L/zi , fiind foarte mare in regiuniile puternic dezvoltate (S.U.A., Europa de Vest, Japonia etc.), unde poate ajunge la 1000L/zi si limitat in cele slab dezvoltate (sub 10L/zi).Desi volumul de apa al Pamantului este de 1,37mld. Km cubi rezervele ce pot fi utilizate zilnic sunt foarte mici (cca 20 000 Km cubi). Marii consumatori (diferite ramuri industriale precum siderurgia, centralele atomice, prelucrarea si obtinerea produselor alimentare, agricultura irigata, activitatiile casnic-gospodaresti etc.) sunt in acelasi timp si factor care introduc in acest mediu, continuu sau accidental, cele mai numeroase elemente (solide, lichide) care duc la degradarea lui, adica la modificarea brusca sau treptata a proprietatiilor fizice, chimice, biologice ce-i asigura o folosinta utila. Substantele care determina degradarea pot fi de natura chimica organica (de ex. fenoli) si anorganica (produse chimice, din prelucrarea petrolului, minereurilor, metalurgie etc.). Amestecul apei cu toate aceste produse conduce pe deoparte, la diminuarea vietatiilor, iar pe de alta parte o face improprie, prin continut, miros, gust etc., folosintei de catre om in alimentatie si in activitatiile sale (ape toxice, cu un continut mare in anumite saruri, bogate in particule solide etc.). Apele uzate ajung in rauri in urma deversariilor prin conducte prin spalarea produselor depozitate sau a unor substante minerale si organice de pe versanti sau din sol.