Probleme și Costuri ale Extinderii Uniunii Europene

Introducere

Actualitatea temei: lucrarea abordează subiectul actual de extindere a Uniunii Europene și integrarea țărilor în asociația voluntară de state democrate de pe continentul european. Acest eveniment a fost mult asteptat de popoarele țărilor noi membre la nivel continental, iar efectele integrarii tarilor din Europa Centrala si de Est în Uniunea Europeana asteptate la nivel mondial si a fost destul de mediatizat pe întregul glob.

Un loc aparte a fost rezervat în lucrare tratării problematicii extinderii Uniunii Europene spre Est, deoarece acest proces de lărgire a determinat o transformare profundă a Uniunii Europene. Dimensiunile integrării europene continuă să fie considerată un domeniu important şi actual al procesului de integrare economică europeană, iar extinderea spre Est îi imprimă noi nuanţe particulare. În acest sens, lucrarea a elucidat efectele comerciale ale extinderii Uniunii Europene spre Est, care va antrena atât în perspectivă medie, cât şi de durată o serie de consecinţe importante de ordin economic, politic şi strategic.

Scopul lucrării: constă în estimarea impactului integrării economice europene asupra țărilor comunitare, utilizându-se în calitate de nivele de referinţă analiza evoluţiei fluxurilor intra şi extra-comunitare. Prezenta cercetare a efectuat analiza aspectelor problemelor ale integrării europene în baza analizei evoluţiei indicatorilor macroeconomici a Uniunii Europene pentru aprecierea importanţei acestora pe plan mondial.

Structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care cuprinde introducerea, două capitole, care redau conţinutul de bază al cercetării, concluzii, recomandări și bibliografia.

În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul şi sarcinile cercetării.

Capitolul I: ” Extinderea Uniunii Europene dincolo de Europa celor 27” prezintă Extinderea UE ca rezultat al hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic și economic al UE pentru mai bine de o generație de acum încolo.

Capitolul II: ” Țările oficial candidate la Uniunea Europeană”.

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambițiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie 2005. Totuși, analiștii consideră ca această țară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului mare de reforme economice și sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de țară candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privința drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorității kurde, și a avansat în rezolvarea diferendului cipriot. Totuși, datorită diferențelor religioase și culturale în relație cu Europa, Turcia se lovește de o opoziție puternică din partea guvernelor conservatoare și religioase ale statelor membre, în special Franța, Germania, Austria, Grecia, Cipru și Slovenia