Procedura bugetară

Noțiuni generale

Prin procedura bugetară se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu caracter tehnic și normativ, înfăptuite de organe specializate ale statului în scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii execuției bugetare;

Puterea bugetară se exercită în sensul determinării tipurilor de cheltuieli, a stabilirii sumelor anuale alocate pentru fiecare domeniu și a veniturilor necesare pentru acoperirea acestora și, in final exercitarea controlului privind implementarea bugetului;

Procedura bugetară se referă la două etape: pregătirea și adoptarea bugetului.

Prevederi ale tratatelor/evoluție/rol în procesul de integrare

TEMEI JURIDIC

— articolul 314 din TFUE și articolul 106a din Tratatul de instituire a CEEA;

— articolele 36-52 din Normele financiare;

— Acordul interinstituțional (AII) dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

Bugetul Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului

Existau două bugete : unul administrativ și un alt buget operațional.

Bugetele Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului au fost finanțate din taxe pe producția de cărbune și oțel și din contractarea de credite. 

Cotizațiile acopereau cheltuielile administrative, ajutorul nerambursabil pentru reconversia profesională, precum și domeniul cercetării tehnice și economice.

Bugetul Comunității Europene a Energiei Atomice

 Comunitatea Europeană a Energiei Atomice avea două bugete, un buget administrativ și un buget pentru cercetare și investiții.

Bugetele Euratom se finanțau prin contribuțiile statelor membre.

Bugetul Comunității Economice Europene

Comunitatea Economică Europeană a avut un singur buget, separat de cele două bugete ale EURATOM și cele două bugete ale CECO.

Primul buget al Comunității Economice Europene a fost foarte redus, acoperind exclusiv cheltuielile administrative.

Bugetul Comunității Economice Europene se finanța prin contrubuțiile statelor membre.

Tratatul de fuziune

Tratatul a decis fuziunea bugetului administrativ al CECO și al bugetului administrativ al EURATOM în bugetul Comunității Economice Europene.

 Acest buget unic al CEE era alimentat din contribuții naționale și din prelevările CECO, care contribuia la cheltuielile de funcționare.

Decizia Consiliului (21 aprilie 1970) a introdus un sistem al resurselor proprii pentru bugetul general al CEE care înlocuia progresiv contribuțiile statelor membre.

Resursele proprii includeau tarifele vamale care au fost transferate progresiv ca venituri ale CEE între 1971 și 1975, taxe agricole care au fost plătite CEE începând din 1971 și un venit bazat pe TVA, inițial venitul era limitat la o rată de 1% din aranjamentul Comunitar pe TVA.

Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam

Comisia Europeană elaborează un draft de proiect bugetar, pornind de la estimări ale nevoilor economice și priorităților politice ale Uniunii pentru anul care urmează. Acest document este prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European;

Prin Tratatul de la Bruxelles din 1975 puterea de a controla respectarea bugetului a fost încredințată Curții Europene de Audit.

Până în anul bugetar 1974 inclusiv, Consiliul Comunităților Europene a fost singura autoritate bugetară și legislativă;

Tratatul de la Bruxelles a acordat Parlamentului dreptul de a respinge bugetul și de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului În cadrul procedurii bugetare, Parlamentul hotărăște bugetul împreună cu Consiliul de miniștri și poate, în anumite condiții și pentru anumite cheltuieli, să purceadă la anumite modificări la care Consiliul nu se poate opune.

Tratatul de la Lisabona a acordat Parlamentului competențe egale cu cele ale Consiliului în ceea ce privește totalitatea bugetului UE.