Propagarea internațională a fluctuațiilor - multiplicatorul keynesist

PROPAGAREA INTERNATIONALA A

FLUCTUATIILOR

Studiul comertului exterior ca factor al cresterii economice si canal de propagare a fenomenelor de expansiune sau recesiune de la o tara la alta face apel la “optica cererii” si la cadrul conceptual si instrumentarul keynesist. Acesta s-a dovedit mai adecvat pentru analiza unor aspecte ale dinamicii diviziunii muncii si schimburilor internationale din punctual de vedere al celei de-a doua corelatii comert exterior- crestere economica, respectiv al influentei schimburilor externe asupra procesului inter de crestere a venitului national.

Adaptarea multiplicatorului keynesist la conditiile

economiei deschise

Aparitia in 1936 a “Teorii generale a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor”, elaborate de J. M. Keynes, a deschis noi perspective analizei macroeconomice, in general, si celei internationale, in special.

Din gama conceptelor si instrumentelor elaborate de Keynes, cele mai utile macroeconomiei internationale s-au dovedit a fi cele reunite in mecanismul multiplicatorului, ce permite descrierea si evaluarea intensitatii efectelor de antrenare sau de dezantrenare propagate prin canalele comertului exterior.

Asa cum remarca profesorul Mihai Todosia, “fenomenul multiplicarii venitului ca urmare a unei cresteri initiale este cunoscut inca de pe vremea mercantilistilor, dar a fost adus in actualitate de catre R. Kahn si aplicat la utilizarea fortei de munca, iar Keynes este acela care il numeste prin termenul de multiplicator”.

Desi multiplicatorul n- a fost “ inventat” de Keynes, el are meritul de a fi dezvaluit semnificatia acestui mecanism pentru descrierea procesului cresterii, integrandu- l in analiza economica a celui mai interesant aspect al efectului de antrenare, propagate pe canalul fluxurilor monetare.

Multiplicatorul investitiilor descris si utilizat de Keynes a devenit punctual de plecare pentru investigarea altor aspecte ale efectului de antrenare din diferite domenii. Una dintre aceste orientari o reprezinta adaptarea multiplicatorului la conditiile economiei deschise, respectiv la analiza incidentei fluctuatiilor din export asupra cresterii economice, precum si a propagarii fluctuatiilor in economia mondiala.

Dintre contributiile notabile in aceasta privinta, se pot mentiona cele aduse de catre F. Machlup, R. Robinson, R. Nurkes, F.D. Holzman , A. Zelner, R. M. Goodwin, J. Chipman. Acestia au extins teoria keynesista a multiplicatorului la conditiile unei economii participante la schimburile internationale, elaborand asa- numitul “multiplicator al comertului exterior”.

Fr. Perroux dezvolta in completare, asa- numitul “multiplicator al sectorului dominant”, care antreneaza dezvoltarea ramurilor cu care acest sector se afla in relatii in amonte si in aval. La acestea se adauga alte variante de multiplicator cu conotatii de macroeceonomie internationala, cum sunt multiplicatorul lui Young- care descrie sustinerea procesului de crestere prin introducerea noilor tehnologii si multiplicatorul input- output, care surprinde interdependenta dintre ramurile de activitate. Desi se refera perponderent la cadrul economic intern, aceste dou contributii au o semnificatie deosebita si pentru explicarea transformarilor ce se produc in structura specializarii si a schimburilor internationale pe parcursul procesului de crestere.

Schimbarile de optica aduse de catre multiplicatorul keynesist al comertului exterior

Comparativ cu teoria clasica si neoclasica, multiplicatorul keynesist al comertului exterior aduce in numeroase privinte o schimbare de optica. Aceste schimbari se refera la aspectele:

- Importanta si rolul exporturilor in economie sunt evaluate prin prisma efectelor de antrenare si nu a valorii si utilitatii importurilor achizitionate in schimb;

- Optimizarea este conceputa de clasici si neoclasici in ipoteza deplinei utilizari, in timp ce multiplicatorul keynesist descrie cresterea venitului national nu prin atragerea factorilor de productie din alt ramuri, adica nu prin restructrarea, ci prin mobilizarea factorilor neutilizati;

- In timp ce teoria clasica si neoclasica propun scopul utopic al “optimului mondial”, din care deriva iluzia “avantajului universal”, din pespectiva keynesista avantajele generate de comertul exterior “sunt in mod declarat avantaje nationale, fiind putin probabil ca lumea intreaga sa poata beneficia de ele”;

- Multiplicatorul comertului exterior nu foloseste instrumentarul de analiza clasic si neoclasic, ci pe cel furnizat de Keynes.