Protecția Mediului în Contextul Dezvoltării Economice Durabile

2.4 Mecanisme de alocare pentru finantarea actiunilor de protectie a mediului

În unele tari sunt folosite mecanisme speciale desemnate pentru a asigura un flux constant de venituri pentru anumite obiective de protectie a mediului si pentru activitatile curente, în general. De obicei, acestea au fost folosite pentru a finanta investitiile în serviciile publice de mediu pentru a se conforma reglementarilor de protectie a mediului. Cu cât este mai directa legatura dintre sursa de venit si folosirea ei, cu atât devine mai acceptabil politic sistemul de desemnare. Mecanisme speciale de alocare care folosesc venituri din taxe care nu sunt legate de mediu nu au nici legatura directa nici efectul de stimulare pe care le pot avea platile pentru poluare. Singurul obiectiv al obtinerii de venituri care nu sunt legate de mediu este furnizarea de resurse financiare care nu ar fi disponibile pe parcursul procesului normal de colectare.

Fondurile speciale de mediu capitalizate de la bugetul de stat au fost stabilite pe o baza tranzitorie în Suedia la începutul anilor 1970, de exemplu unde au furnizat granturi industriilor, municipalitatilor si companiilor de apa acoperind pâna la 75 % din costurile de investitii. Pe lânga accelerarea îmbunatatirilor de mediu prin furnizarea sprijinului public prin intermedul fondurilor, s-a intentionat, de asemenea, crearea unui efect stimulator si asupra procesului de creare de noi locuri de munca. Desi aceste fonduri speciale au fost anulate dupa câtiva ani de operare, finantarea prin granturi din bugetul general pentru investitiile de control al poluarii a fost înlocuita prin alocari bugetare anuale.

Fondurile de mediu (FM) au fost create în unele tari prin cumularea taxelor speciale de mediu la nivel national, pentru a asigura finantarea pentru programele publice prioritare. Principalul criteriu în stabilirea acestor fonduri nu a fost eficienta economica, ci prioritatea politica a unor anumite probleme legate de mediu. Foarte frecvent, aceste programe prioritare erau legate de aspectele obligatorii privind mediul. De vreme ce obligatiile privind poluarea sunt deseori greu sau imposibil de determinat atunci când poluarea a aparut cu mult în trecut sau relatia cauzala între poluare si poluator nu poate fi dovedita cu certitudine interventia guvernului este necesara pentru a furniza compensatie victimelor, si/sau finantare pentru eliminarea poluarii.

Datorita rolului marginal al acestor fonduri în sistemul de management al mediului, fondurile au avut rareori un impact semnificativ asupra eficientei sistemului national de finantare a mediului. În multe cazuri, programele prioritare sunt de natura temporara. În SUA, de exemplu, Superfondul si Fondurile Rezervoarelor de înmagazinare Subterane au fost create pentru a limita contaminarea din cauza diferitelor depozite de deseuri. Dupa ecologizarea celor mai periculoase situri pentru sanatate, s-a prevazut ca rolul fondurilor se va diminua.

Nivelul platilor reflecta un compromis între principalii responsabili ai industriei, municipalitatilor, agriculturii si agentiile locale de protectie a mediului. Odata cu cresterea acceptarii fondurilor a avut loc o crestere treptata în nivelele de plata. De vreme ce legatura dintre cheltuiala si venit este una foarte strânsa, pericolul unei nepotriviri între totalul veniturilor si nevoia financiara sporita (un dezavantaj serios în procesul de alocare) este foarte mult redus. Alocarea la nivel local se face cel mai probabil pentru a câstiga sprijin politic si conformare la legislatie (beneficiarii sunt mai usor de identificat). Natura locala si transparenta acestor modele contribuie îndeosebi la acceptabilitatea lor. Cele mai bune sisteme stiute sunt Agentiile de Management al Bazinelor (Franta) care folosesc platile pentru deversarea apelor uzate pentru a acoperi costurile furnizarii de apa si pentru managementul calitatii apei pe întreg cuprinsul unui bazin hidrografic.