Raportul euro-dolar în economia mondială

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Actualmente economia mondială se află într-un proces de corecţie a mai multor dezechilibre care s-au acumulat în cursul anilor precedenţi şi care vor presa probabil asupra activităţii economice pe parcursul unei perioade de timp. Un dezechilibru destul de important este şi acel al raportului dintre moneda unică europeană şi dolar.

Banii, moneda sau activele monetare constituie, la ora actuală, „ţinta” mobilă a întregii omeniri. Evoluţia tuturor economiilor contemporane, ca de altfel şi sensul de mişcare al umanităţii nu par să-l contrazică absolut de loc pe „legendarul” de acum Karl Marx şi afirmaţia sa: „Banii apar ca fiind atotputernici” – motiv pentru care se confundă şi în prezent avuţia cu banii.

Sub o formă sau alta, banii îndeplinesc mai multe funcţii, însă, prin definiţie discordanţa dintre cantitatea de bani aflată la un moment dat în circulaţie în posesia diferiţilor agenţi economici şi cantitatea de bunuri şi servicii oferite pe piaţă reflectă, în mod diferit de la o ţară la alta, puterea de cumpărare a unei monede sau alteia. Problematica se pune din punctul de vedere al valorii lor, al stabilităţii, fie că este vorba de euro, fie că este vorba de dolarul american.

Fie dolar american, fie euro, se impune o stabilitate a monedei, cu atât mai mult cu cât cele două menţionate par să troneze întreaga lume financiară şi monetară. O monedă stabilă, puternică confirmă şi totodată susţine o economie dezvoltată, eficientă, funcţională. Creşterea economică este implicită. Moneda puternică furnizează cetăţenilor o siguranţă mai mare, o încredere în moneda respectivă de unde şi impulsionarea unor noi investiţii, aşa cum o dovedeşte poate, de-a lungul timpului dolarul american. Şi, poate, este aşa cum se spune „Fiecare popor are moneda pe care o merită”, pentru că atâta vreme cât locuitorii unui spaţiu economic nu înţeleg că este nevoie de timp, răbdare, eforturi, sacrificii, pierderi chiar experienţă pentru a clădi o economie competitivă, şi în final obţinerea profitului – bani – şi ca urmare o putere mare de cumpărare, atâta timp vor avea o monedă instabilă.

În acest context de idei, identificarea influenţelor pe care moneda, în special euro şi dolarul, o are asupra dezvoltării economiei mondiale, este de o mare importanţă în contextul creării dezechilibrului financiar.

Scopul lucrării constă în cercetarea atât oscilaţiilor raportului euro – dolar pe plan mondial şi influenţa acestora asupra economiei globale cât şi schimbarea poziţionării dolarului pe piaţa valutară internaţională, odată cu apariţia monedei unice europene.

Structura tezei şi conţinutul: pornind de la obiectivul de bază şi sarcinile propuse spre realizare, teza este concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole care reflectă conţinutul de bază al cercetărilor efectuate, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe.

În capitolul I „Geneza şi evoluţia titanilor valutari” este prezentată geneza celor două monede de importanţă mondială, accentuându-se evoluţia lor în contextul istoric. Sunt evidenţiate principalele etape de dezvoltare a euro şi dolarului, care au determinat crearea lor în monede dominante pe piaţa valutară.

În capitolul II „Raportul euro – dolar în contextul economiei mondiale” sunt analizate oscilaţiile cursului euro – dolar din momentul apariţiei monedei unice şi introducerii ei ca monedă legala pe teritoriul euroland-ului până în prezent. De asemenea sunt structurate schimbările produse de introducerea euro şi implicaţiile acestora în economia mondială.

În capitolul III „Fluctuaţiile euro – dolar în cadrul economiei RM” sunt identificate aspectele pieţei valutare ale Republicii Moldova, traduse prin fluctuaţiilor cursului de schimb EUR/LEU şi USD/LEU. Este efectuat un studiu privind implicaţiile volatilităţii parităţii euro – dolar în economia R.Moldova.

În ultimul compartiment sunt generalizate principalele concluzii ale cercetării, privind puterea monedei şi importanţa stabilităţii ei în economia internaţională. De asemenea sunt accentuate poziţiile SUA şi UE pe piaţa mondială. Cât despre R. Moldova, este prezentată o recomandare privind piaţa valutară internă.

Capitolul I.

GENEZA ŞI EVOLUŢIA TITANILOR VALUTARI.

§1.1. DOLARUL – SUPREMAŢIE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ.

Istoria dolarului american începe cu mai bine de 300 de ani in urma, de pe vremea când Statele Unite ale Americii nu erau decât un grup de colonii. La 5 februarie 1690, Colonia Massachusetts a introdus unităţi de valoare pentru a putea finanţa expediţiile militare. După aceea, la scurtă vreme şi alte colonii au adoptat această formă de plată. Cuvântul dolar şi semnul arhicunoscut în întreaga lume sunt, deci, mult mai vechi decât naţiunea şi valuta americană. Bancnota americană, în forma ei concretă, a văzut lumina zilei pentru prima dată în urmă cu peste 200 de ani, în timp ce cuvântul dolar este mai vechi de o jumătate de secol. Denumirea de ˝dolar˝ vine de la cuvântul ˝taler˝ care la începutul sec. XVI în regiunea Germaniei, desemna moneda de argint. Talerul a avut o mare circulaţie în Europa. În Anglia, talerul a fost numit la început ˝daler˝, apoi ˝dalar˝ pentru ca în variantă finală să devină ˝dolar˝.

În 1785, la doi ani după încheierea războiului de independenţă a coloniilor engleze din America de Nord (1755 – 1783) şi cu doi ani înaintea adoptării Constituţiei, Congresul SUA, la propunerea lui Thomas Jefferson, a hotărât ca unitatea monetară a confederaţiei dă fie dolarul. Zece ani mai târziu, toate statele americane au primit dreptul de a tipări dolari pe hârtie. Timp de 141 ani, valoarea legală în aur a dolarului fixată în 1792 s-a menţinut ceea ce constituie un record de longevitate. În 1913 s-a înfiinţat Sistemul Rezervelor Federale. Necesităţile de finanţare generate de primul război mondial şi participarea SUA a determinat o creştere inflaţionistă a preţurilor de 12% (1913 – 1920). În 1934, după patru ani de criză economică, venitul naţional al SUA s-a redus cu 50%, masa monetară a fost supusă unei crude deflaţii, cu 15 mil. şomeri. Preşedintele Roosevelt a hotărât devalorizarea drastică a monedei cu 41% precum şi suprimarea convertibilităţii interne în aur. După al doilea război mondial, dolarul american a pierdut 33% din puterea de cumpărare .