Recenzie Aventurile lui Jonathan Gullible - Ken Schoolland

1. DATE DESPRE AUTOR ŞI CARTE

Ken Schoolland, în prezent profesor de economie şi ştiinţe politice la Universitatea Hawaii Pacific afirmã despre ”Aventurile lui Jonathan Gullible” cã este o carte amuzantã, care le propune cititorilor sã se întrebe de ce anumite ţãri sunt foarte bogate şi altele foarte sãrace. Abundenţa de idei din aceasta carte îi va face pe cititori sã înceapã numeroase discuţii pe teme economice, afirmã autorul în prefaţã.

În 1980 Ken Schoolland scria comentarii pe teme economice pentru radio. Cu toate cã erau scrise de un economist , acestea nu erau deloc neinteresante ori plictisitoare. Schoolland a adus un plus de amuzament, adăugând acestor comentarii nişte dialoguri fanteziste, astfel dând naştere personajului Jonathan Gullible. Interesul în rândul ascultãtorilor a crescut semnificativ şi ca urmare „The Adventures of Jonathan Gullible: A Free Market Odyssey” au fost transpuse într-o serie de episoade difuzate pretutindeni : la radio, in diverse grupuri de discuţie , pe Internet.

2. REZUMAT PE CAPITOLE

Capitolul 1. O mare furtună

În acest capitol este prezentat Jonathan Gullible, un tanãr deosebit în ochii pãrinţilor sãi, dar neremarcat de ceilalţi. El locuieşte într-un oraş însorit de pe ţãrmul mãrii şi se plictiseste îngrozitor. Dorindu-şi mai multã aventurã, el pleacã cu bãrcuţa pe mare şi din cauza unei furtuni eşueazã pe o insulã ciudatã, pe care decide sã o exploreze.

Capitolul 2. Cei care o caută cu lumânarea

Bãiatul pleacã sã exploreze insula, pe drum observând o pisicã tãrcatã cu coada galbenã. Se afundã in junglã şi aude strigãtul de ajutor al unei femei. Aflã cã aceasta urma sã fie arestatã, deoarece a ameninţat slujbele oamenilor de pe insulã. Ea inventase de fapt un mod inovator şi mult mai eficient de tãiat copacii prin ataşarea unei bucãţi ascuţite de metal la bãţul ei, reuşind astfel sã taie singurã un copac în mai puţin de o orã. Spre deosebire de ea, restul muncitorilor loveau cu copacul cu o batã simplã de lemn, fãcand munca sã dureze foarte mult , în jur de o lunã pentru un simplu copac. Jonathan incearcã sã explice cã aceastã idee ar trebui încurajatã pentru a eficientiza munca, iar oamenii s-ar putea îndrepta şi cãtre alte meserii şi ocupaţii. I se spune însã cã „ scopul muncii e sã ai un loc de muncã permanent şi sigur – nu produse noi „.

Capitolul 3. O tragedie comună

Bãiatul pleacã mai departe, însã pe drum i se face sete. Ajunge la un mic lac şi decide sã bea apã din el, însã un bãtran care stãtea pe marginea acelui lac îl avertizeazã sã nu facã acest lucru deoarece lacul era extrem de poluat. Jonathan aflã de la bãtranul pescar cã lacul nu mai are peşti mari ca altãdatã, ci doar caţiva peştişori mititei, deoarece au fost prinşi cu toţii. I se mai spune şi cã lacul este un bun comun, de care nimeni nu se îngrijeşte însã, şi toţi îl exploateazã. Pescarul spune cã dacã ar fi bunul sãu , ar avea mai multã grijã de el, însã fiind bun public, nu vrea ca alţii sã se bucure de investiţiile sale.