Recrutarea, selecția și angajarea în Resurse Umane

INTRODUCERE

În centrul tuturor afacerilor stă omul. Toate celelalte resurse, terenuri, clădiri, mecanisme, utilaje autovehicule sau bani sunt doar de importanţă secundară. Fără oameni nu se pot face afaceri. Afacerile nu au alt scop decât să servească nevoile oamenilor. Desigur, oamenii au roluri diferite în cadrul unei afaceri şi au multe legături cu alte afaceri. Oamenii sunt angajaţii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienţi, creditori, debitori, şi deseori sunt acţionari ai unei iniţiative. În mod frecvent însă, ei pot avea toate aceste atribute la un loc.

Mecanismele economiei de piaţă impun practicarea unui management eficient şi performant la toate nivelurile, iar aceasta nu se poate realiza fără resurse umane competente, puternic motivate pentru performanţă.

Pentru orice organizaţie de succes, resursele umane reprezintă nucleul în jurul cărora gravitează toate celelalte resurse (materiale, financiare, informaţionale), iar problemele privind recrutarea, selecţia, instruirea, perfecţionarea, evaluarea, recompensarea şi motivarea constituie principalele direcţii de cercetare a Managementului resurselor umane a oricărei organizaţii.

Managementul resurselor umane va cuprinde şi se va amplifica în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice şi culturale. Este evident că managerul competent trebuie să aibă o mare capacitate de analiză şi sinteză, flexibilitate şi mobilitate în gândire, capacitate de negociere, disponibilitate de dialog, spirit de echipă dar, mai ales, să ştie cum să motiveze angajaţii în obţinerea de rezultate performante şi să conştientizeze că succesul poate fi obţinut numai atunci când fiecare angajat simte că are valoare şi că este important în cadrul organizaţiei.

Pe fundalul acestor realităţi, prezenta lucrare, structurată în trei capitole, îşi propune să analizeze probleme legate de recrutarea, selecţia şi angajarea resurselor umane în organizaţie. Astfel, capitolul I cuprinde probleme legate de procesul de planificare a resurselor umane, prezentarea etapelor procesului de recrutare, sursele de recrutare, probleme legate de procesul de triere, diverse metode de recrutare iar la sfărşitul primului capitol am abordat problema evaluării eficacităţii şi eficienţei recrutării. Ceea ce se doreşte reţinut este necesitatea elaborării unei planificări şi în particular stabilirea unui plan de recrutare.

Capitolul II cuprinde probleme privind selecţia şi angajarea resurselor umane. Metodele cele mai recomandate a fi utilizate, respectiv interviul şi testele de selecţie, sunt evidenţiate în acest capitol. Este important ca acestei faze de recrutare şi selecţie să i se acorde o grijă deosebită. Acest lucru necesită însă o mare vigoare şi un profesionalism fără lacune, principiile şi metodele perfect definite de literatura de specialitate trebuind respectate cu stricteţe.

Acest capitol mai cuprinde probleme legate de angajarea resurselor umane, precum integrarea noilor angajaţi, am prezentat un model de recrutare, selecţie şi angajare a resurselor umane iar în încheierea acestui capitol am abordat problema privind costurile recrutării angajării şi integrării resurselor umane.

Studiul practic privind recrutarea, selecţia şi angajarea resurselor umane a fost tratat în capitolul III al lucrării. În esenţă acest capitol a relevat puţinii paşi care s-au făcut în domeniul resurselor umane de o întreprindere agroalimentară. Vizitând firmă de câteva ori şi vorbind cu câteva persoane din cadrul firmei am constatat importanţa scăzută acordată resurselor umane. Organizaţiile ar trebui să înţeleagă că managerul este cel care răspunde de performanţele echipei pe care o conduce. Sunt puţini factori care ar putea influenţa această perfarmanţă mai mult decât oamenii şi felul în care corespund ei posturilor pe care le deţin.

Trebuie să recunoaştem că, deocamdată, multe dintre conceptele, metodele şi procedurile consacrate teoriei şi practicii manageriale în domeniul resurselor umane nu constituie referinţe şi nu au utilizare decât în foarte puţine firme şi organizaţii din ţara noastră.

1. RECRUTAREA RESURSELOR UMANE

1.1. RECRUTAREA – UN PROCES CONTINUU ŞI FLUENT PENTRU POTENŢIALUL ÎNTREPRINDERII

Recrutarea este una din cele mai importante activităţi ale funcţiunii de personal fiind un ansamblu de decizii care exercită o influenţă decisivă şi durabilă asupra unei întreprinderi. Recrutarea se referă la procesul confirmării nevoii de a angaja personal nou, localizării şi atragerii celor interesaţi în a candida pentru posturile oferite. Succesul şi supravieţuirea organizaţiilor este asigurată aproape în totalitate de calitatea forţei de muncă. Organizaţiile trebuie să se concentreze în primul rând asupra identificării şi atragerii celor mai competitivi candidaţi pentru specificul organizaţiei, problemă care se rezolvă în cadrul procesului de recrutare.

Orice recrutare reprezintă un compromis între cerinţele cantitative şi calitative ale întreprinderii şi situaţia reală oferită de piaţă, compromis care nu se realizează în mod spontan. Fiecare recrutare reprezintă pentru întreprindere o grefă o unui organ, la care trebuie depistate şi eliminate toate cauzele fenomenului de respingere. În consecinţă, orice decizie în acest domeniu trebuie să fie luată cu maximum de precauţie şi să urmeze un parcurs logic bine definit.

Recrutarea este un proces strâns legat de organizarea şi reorganizarea întreprinderii. Orice modificare intervenită în sensul suplimentării obiectivelor acesteia face din recrutare un proces necesar şi echilibrator.

Recrutarea poate fi iniţiată de către organizaţie sau de firme specializate. În acest scop, au început să se înfiinţeze centre de asistenţă psiho-pedagogică şi managerială, care au drept obiectiv realizarea „reformei’’ în procesul de orientare şi selecţie profesională. În ultima perioadă se utilizează din ce în ce mai mult sisteme informatice, care presupun existenţa unei baze de date, care oferă informaţii necesare pentru identificarea rapidă a potenţialilor candidaţi. Schimbările frecvente din mediul ambiant au un impact puternic asupra funcţionării organizatiei, ceea ce face necesar ca aceasta să adopte o politică de recrutare cât mai flexibilă, care să reflecte şi chiar să anticipeze toate schimbările din tehnologie, economie, legislaţie, politca naţională şi internaţională.

Pentru ca politica de recrutare să se desfăsoare în cele mai bune condiţii este necesar ca politicile pe care întreprinderea le promovează, în ceea ce priveste mediul de muncă, salarizarea si posibilităţile de carieră, să fie adecvate obiectivelor sale, să se situeze cel puţin la nivelul impus de concurenţă şi să fie susţinută de rezultate economice. O politică de recrutare pozitivă trebuie fie susţinută de imaginea pe care întreprinderea o are pe piaţa forţei de muncă, de comunicaţia transmisă, cât şi de însuşi corectitudinea realizării demersului său.