Relația bancă-client

CAP I ASPECTE GENERALE PRIVIND RELAŢIA BANCĂ – CLIENT

1.1 SISTEMUL BANCAR ÎN ROMÂNIA

Începând din 1990, sistemul bancar a cunoscut un proces de restructurare, pentru susţinerea tranziţiei la economia de piaţă. Dezvoltarea sistemului bancar românesc a fost şi este un proces amplu, care a cunoscut două forme: institutională şi funcţională.

- restructurarea instituţională a sistemului bancar a cuprins reorganizarea Băncii Naţionale şi transformarea acesteia într-o adevarată bancă centrală, şi dezvoltarea unei reţele de bănci comerciale.

- restructurarea funcţională presupune că activitatea bancară din România este organizată şi se desfăşoară prin :

- Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală);

- Societăţi bancare (constituite ca societăţi comerciale).

În orice economie de piaţă existentă astăzi, sistemul bancar îndeplineşte multiple funcţii, cum ar fi funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. De asemenea, băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Orice sistem bancar cuprinde, pe lângă alte elemente, toate tipurile de bănci existente într-o ţară. Astfel, există o mare diversitate de bănci, care operează într-un sistem bancar modern şi performant.

În literatura de specialitate şi în practica bancară internaţională se intâlnesc, în principal, următoarele tipuri de bănci:

- banca centrală;

- băncile comerciale – denumire generică dată celorlalte bănci (altele decât banca centrală). Acestea, la rândul lor, pot fi bănci universale şi bănci specializate.

-bănci universale –efectuează toate operaţiunile bancare şi care nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare;

- bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile comerciale sau instituţiile de tip bancar, care, de regulă, alături de operaţiuni bancare de bază, dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

PARTICULARITAŢILE SERVICIILOR BANCARE

Relaţia bancă-client depinde foarte mult în primul rând de modul în care banca reuşeşte să-şi creeze o imagine. Marketingul în bănci a devenit în ultimii zece ani un marketing de produse.

Caracteristicile particulare care diferenţiază serviciile de produse ce trebuie să fie luate în considerare, sunt intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea şi varietatea

1.2 CONCEPTE SPECIFICE PRIVIND RELAŢIA BANCĂ-CLIENT

Pentru ca să existe ca afaceri viabile, băncile, ca multe alte instituţii economice, au nevoie de clienţi. Aceşti clienţi au cerinţe diferite, în funcţie de cu afacerile lor sau de nevoile personale, oferind o cale importantă pentru dezvoltarea activităţii bancare. Cerinţele şi nevoile clienţilor sunt mereu schimbătoare, în timp, în funcţie de condiţiile generale economice şi sociale.

Pentru o bancã este avantajos să aibă diferite tipuri de clienţi, întrucât astfel va primi depozite şi va acorda împrumuturi atât pentru afaceri cât şi persoanelor particulare.

Orientarea pe client, adică concentrarea pe cerinţele clienţilor, a apărut ca o preocupare a băncilor începând cu anii 1950. Scopul a fost acela de a satisface cât mai bine necesităţile ¬şi dorintele clienţilor.

Banca intenţionează să-şi dezvolte o relaţie îndelungată cu clienţii săi, pe baza încrederii reciproce. Clientii vor alege întotdauna băncile cu care, în trecut, au avut experiente pozitive. Ceea ce dă clienţilor siguranţă în luarea deciziilor în privinţa comportamentului faţă de bănci este încrederea. Astefel, clientii vor lua deciziile în funcţie de oferta de produse şi servicii a băncilor, manifestată de-a lungul timpului.