Riscul internațional

in conditiile perioadei contemporane, extinderea marilor intreprinderi in afara granitelor propriei tari reprezinta un factor determinant al dezvoltarii economiei mondiale. Concentrarea la un inalt nivel a productiei si a capitalului a reprezentat conditia primordiala de transformare a unei societati nationale intr¬una transnationala. Aceste societati transnationale au cautat sa-si largeasca continuu sfera de dominatie, atat in interiorul tarii de origine, cat si pe piete situate in tari diferite, creand astfel un univers multidimensional la scara mondiala. Delocalizarea activitatii firmei, determinata si justificata de repartizarea inegala a resurselor la nivel mondial, este motivata de necesitatea evitarilor barierelor vamale, de extinderea concurentei oligopoliste pe piata mondiala, de prelungirea ciclului de viata al produselor si reducerea costurilor de productie, de imperativul valorificarii superioare a avantajelor comparative si competitive proprii in vederea maximizarii eficientei si eficacitatii activitatii operatorilor economici internationali.

in acest context, activitatea curenta a unei firme multinationale care investeste in afara granitelor nationale va fi influentata de un numar extrem de mare de variabile exogene si endogene. Se poate afirma ca procesul de internationalizare reprezinta forma cea mai complexa de desfasurare a activitatii unei intreprinderi, forma ce combina o multitudine de operatiuni financiare, o anumita doza de risc, management si pregatire a resurselor umane pentru a putea face fata noilor cerinte derivate din inscrierea firmei in circuitul economic mondial.

Componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale, investitiile straine directe au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din, practic, toate tarile lumii. Aceasta expansiune poate fi considerata o consecinta directa a accentuarii tendintelor de globalizare manifestate pe plan mondial. Internationalizarea firmei prin investitii directe in strainatate a devenit astfel principala forma de sustinere si creare a fluxurilor economice internationale. Investitia straina directa este o operatiune extrem de complexa si delicata.

Conjunctura actuala a economiei mondiale a accentuat si mai mult dorinta de cooperare si, respectiv, implantarile in strainatate, in conditiile mondializarii pietelor, ale diversificarii riscurilor, ale volatilitatii cursurilor de schimb, ale dezvoltarilor obstacolelor perfectioniste tarifare si netarifare, ale adancirii concurentei la nivel mondial.

Implantarea in strainatate se realizeaza prin investitii directe de capital si presupune o optiune pe termen lung din partea firmei investitoare de a opera pe o anumita piata, precum si participarea la gestiunea societatii din tara terta. Spre deosebire de operatiunile comerciale care presupun internationalizarea doar a o parte din obiectul de activitate (activitatea de aprovizionare si desfacere), implantarea in strainatate presupune internationalizarea firmei ca atare, prin crearea pe piata externa a unor structuri organizatorice proprii sau participarea la structuri deja existente.