Rolul agriculturii în România comparativ cu Uniunea Europeană

Introducere

Uniunea Europeana este un parteneriat economic şi politic unic în lume si a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.

În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993.

In cei 50 ani de existenta au avut loc 6 valuri de aderare:

1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie

1981: Grecia

1986: Spania si Portugalia

1995: Austria, Finlanda si Suedia

2004:Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,Slovenia,Ungaria, Slovacia;

2007: Bulgaria si Romania.

2013 Croatia

In prezent, Uniunea Europeană este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state şi acoperă aproape tot continentul.

Cap. 1 Agricultura la nivelul economiei nationale comparativ cu Uniunea Europeana

Agricultura joacă un rol strategic în toate ţările lumii, întrucât este principalul sector responsabil de securitatea alimentară a populaţiei, având totodată o contribuţie specială la procesul general de dezvoltare economică durabilă şi de protecţie a mediului.

Spre deosebire de majoritatea ţărilor UE, agricultura a fost şi continuă să fie un sector de primă importanţă în România, atât prin contribuţia sa în economie, cât şi ca pondere a populaţiei ocupate. Permanent supuse evaluărilor şi analizelor, performanţele sectorului agricol românesc rămân relativ modeste, în contrast cu potenţialul său natural şi cu aşteptările populaţiei ca agricultura să-şi ajusteze rapid structurile sub influenţa politicii agricole comune, prin facilitarea finanţării sistemului, inclusiv asigurând investiţiile necesare creşterii, dar şi să introducă continuitate şi consistenţă în măsurile luate de decidenţi.

România este unul din statele europene care se bucură de o bună înzestrare în ceea ce priveşte resursele de teren, apă şi resurse umane. Cu toate acestea, până în prezent, aceste avantaje au avut doar o influenţă limitată în ceea ce priveşte generarea unei dezvoltări semnificative şi restructurări în agricultură şi în zonele rurale.

România se bucură de un potenţial de dezvoltare important, deși insuficient exploatat.

Cu o suprafaţă totală de 238 mii km şi o populaţie de 21,41 milioane de locuitori, România, este ca mărime, cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia. Ea reprezintă 6% din suprafaţa totală a Uniunii Europene şi 4% din populaţia acesteia.

Definirea locului economiei agroalimentare, în general, şi a agriculturii în special, în ansamblul economiei naţionale poate fi realizată prin intermediul unui panel de indicatori sintetici relevanţi, referitori la contributia in VAB ,ponderea in PIB, in importuri si exporturi si in populatia ocupata.