Rolul Piețelor Financiare Emergente

1. Introducere

Pieţele emergente apar şi se dezvoltă în contextul mai larg al dezvoltării pieţei financiare internaţionale care „constituie o consecinţă a necesităţilor manifestate de investitori şi de cei care doresc să-şi plaseze capitalul financiar”. Astfel atingerea unui anumit nivel de saturaţie a diferitelor zone economice precum şi lipsa de atractivitate a câştigurilor obtenabile pe anumite pieţe determină migrarea capitalurilor spre zone care sunt sau pot deveni interesante din punctul de vedere al caştigurilor care se obţin, investind în aceste zone coroborat cu minimizarea riscului de piaţă asumat.

Ţările subdezvoltate, cele rămase în urmă precum şi cele ieşite de sub dominaţia ideologiilor socialist-comuniste, în necesitatea lor de a se dezvolta sunt interesate de atragerea investiţiilor străine de portofoliu. Astfel apar şi se dezvoltă noi pieţe de capital în formare, cunoscute în literatura de specialitate ca „emergent market”.

În contextul noii ordini internaţionale şi al globalizării, asistăm în ultimele decenii la o restructurare şi redimensionare a pieţei financiare internaţionale odată cu reorganizarea economiei mondiale. Criza datoriei externe din anii '80 din America Latină a dus la o serie de reforme majore în ţări ca Mexic, Brazilia, Chile, Argentina, etc. Valul revoluţionar din 1989 a pus în evidenţă o imensă nouă posibilă piaţă în Europa Centrala şi de Est şi spaţiul ex – sovietic, toate ca urmare a schimbărilor de regimuri politice care au atras schimbări majore şi în plan economic. Au urmat apoi Africa şi, în urma Războiului din Golf, Orientul Mjlociu. Irakul se înscrie şi el în acest trend şi sunt previzibile şi alte zone. La acestea se adaugă dinamica zonelor asiatice în care pe lângă tigrii „tradiţionali” au aparut „tigrii tineri” Malaysia, Indonezia, Thailanda. Tot în zona asiatică, schimbările şi dinamica economiei chineze fac din această piaţă una dintre cele mai atractive pieţe pentru marii investitori de capital. Astfel aceste zone au „descoperit” sau unele dintre ele printre care şi România, au „redescoperit” rolul şi importanta pieţei de capital şi burselor de valori în funcţionarea economiei.

Esenţa paradigmei economice actuale după care se dezvoltă pieţele în formare presupune privatizare, democratizare, reducerea barierelor comerciale şi dispariţia pieţelor de capital integrate vertical. Economia mondială actuală se caracterizează prin flexibilitate inovaţie şi deschiderea pieţelor.

O definiţie unanim acceptabilă şi riguroasă a pieţelor emergente este dificil de formulat datorită complexităţii şi varietăţii acestor pieţe. Un asemenea demers ar trebui să facă posibilă distincţia neechivocă între conceptele de pieţe dezvoltate, pieţe de frontieră, pieţe regionale, pieţe emergente, etc.

În momentul de faţă, când se vorbeste de pieţe emergente ne gândim aproape automat la ţări precum India, China, Mexic, Brazilia, Chile, Argentina, etc. Însa acestea nu reprezintă decât o mică parte din numărul pieţelor emergente. Pe de altă parte în categoria pieţelor emergente sunt cuprinse pieţe bursiere nou create, pieţe bursiere vechi însă aflate în economii ale unor ţări în curs de dezvoltare, pieţe de capital reînfiinţate, etc. Există deci o mare diversitate de situaţii şi o dispersie însemnată a mărimii, performanţelor şi atractivităţii acestor pieţe. Cu un joc de cuvinte se mai spune despre o ţară emergentă că este „prea săracă pentru a fi bogată şi prea bogată pentru a fi săracă”.

2. Caracterizarea pieţelor emergente

Excluzându-se varianta de a rămâne în continuare cu statutul de economii „obosite”, pieţele emergente definite de regulã ca economii în tranziţie, de la forme agrare sau centralizate spre cele de piaţã industrializată liberă, s-au văzut în situaţia de a nu mai putea sã-şi permită cazuri în care să refuze, justificat sau nu, rambursarea împrumuturilor, să ridice şi să coboare după bunul plac barierele fiscale şi valutare sau să naţionalizeze afacerile cu capital străin. În acest fel, aceste pieţe emergente au trebuit să reacţioneze în singurul mod raţional în care o puteau face, adică să se alăture pieţei globale. Multe dintre aceste ţări emergente au suferit căderi dureroase în cadrul acestei faze de adaptare la noile reguli ale jocului. La fel de multe însă au început să-şi reformeze economiile, să-şi privatizeze marile companii aflate în proprietatea statului sau să se îndrepte către Fondul Monetar Internaţional în vederea restructurării serviciului datoriei. În acest mod, s-a ajuns la situaţia în care aproape fiecare ţară de pe glob are o economie cu orientare de piaţă şi care se implică în competiţia pentru capital. Dacă e să ne facem o imagine globală asupra acestor pieţe emergente, vom remarca faptul că reprezintă 70% din suprafaţă, respectiv 85% din populaţia globului, piaţa lor de consum fiind de departe cea mai mare în timp ce produsul lor intern brut reprezintă doar 20% din produsul global brut. Există o serie de aspecte care caracterizează o piaţă emergentă aspecte ce le individualizează ca un produs investiţional omogen, bine delimitat de celelate grupe.