Cuprins
- CUPRINS:
- 1. Introducere
- 2. Definire concepte
- 3. Impactul e-banking asupra serviciilor bancare tradiţionale
- 4. Servicii bancare electronice
- 5. Canale de acces utilizate de e-banking
- 6. Riscurile întâlnite în activitatea e-banking
- 6.1 Identificarea şi analizarea riscurilor
- 6.2 Stabilirea riscurilor
- 6.3 Gestionarea şi controlul riscurilor
- 7. Servicii bancare electronice în România
- 8. Avantajele serviciilor bancare electronice
- 9. Legislaţia care reglementează e-banking-ul
- 9.1 Legislaţia europeană
- 9.2 Legislaţia română
Extras din proiect
1. Introducere
Serviciile bancare la distanţă (Remote Banking), realizate pe cale electronică (ebanking), au început să se dezvolte începând cu anul 1995, an în care banca americană Prezidenţial Bank din Mariland a lansat primele servicii bancare prin Internet. La jumătatea anului 2004, peste 17% dintre americani utilizau serviciile bancare electronice (e-bancă). În prezent, serviciile bancare electronice sunt folosite, în special, de europeni: 48 de milioane de europeni, faţă de 21 de milioane de americani şi, respectiv 20 de milioane de japonezi, în cursul întregului an 2003. În anul 2004, circa 16.000 de instituţii financiare din întreaga lume ofereau servicii de e-bancă. Serviciile e-banking utilizează computerul şi tehnologiile electronice ca suport pentru efectuarea de plăţi şi alte trasferuri de documente. Prin utilizarea serviciului "Personal Computer Banking" nu mai este nevoie ca să te deplasezi la bancă pentru a-ţi ridica extrasele de cont, pentru a efectua plăţi în lei sau valută şi pentru a verifica dacă debitorii şi-au onorat obligaţiile. Toate aceastea se pot efectua de la birou, prin intermediul computerului. În plus, serviciul "Personal Computer Banking" este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Şi în România, serviciile bancare electronice s-au dezvoltat rapid în ultimii ani şi sunt în continuare în curs de dezvoltare şi extindere. Conform Ordinelor ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei nr. 16/ februarie 2003 şi nr. 218/2004 privind avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanţă, în anul 2004, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a eliberat avize pentru diverse servicii bancare electronice către 21 de bănci din România. Serviciile bancare electronice reprezintă serviciile bancare care pot fi puse la dispoziţia persoanelor fizice şi a companiilor de către o bancă prin mijloace electronice sau parţial electronice, în general, prin intermediul unui telefon fix sau mobil, dar şi prin Internet. Aceste servicii permit administrarea totală sau parţială aunui cont bancar, efectuată de deţinătorul contului, contul putând fi curent, la termen sau de card, fără a mai fi necesară deplasarea deţinătorului de cont la ghişeul băncii. Serviciile bancare electronice oferă acces la diverse informaţii de cont şi financiarbancare, în general, şi pot permite efectuarea de transferuri de fonduri şi plăţi din cont. Deţinătorii de conturi pot avea acces la aceste servicii dacă se înregistrează la bancă în acest scop şi primesc, după acceptarea înregistrării, o modalitate de identificare unică (nume, parolă, PIN – Personal Identification Number-, expresii de control, dispozitiv special etc.), care să le permită o utilizare sigură a serviciilor.
2. Definire concepte
a) În general, electronic banking reprezintă, practic, un fel de “umbrelă” care
acoperă întregul proces prin care un client poate să realieze tranzacţii bancare pe
cale electronică, fără a fi nevoie să-şi viziteze banca. Următorii termeni se referă la o
formă sau alta de e-banking: computerul personal (PC banking), utilizarea Internetului
(Internet banking), banca virtuală (virtual banking), servicii bancare on-line, servicii
bancare la domiciliu (home banking), servicii bancare la distanţă (remote electronic
banking) şi telefonul. Cele mai utilizate servicii bancare electronice sunt: computerul
personal (PC banking), Internet banking sau serviciile bancare on-line. Este necesar să
menţionăm, totuşi, că termenii utilizaţi pentru a descrie diferitele tipuri de servicii
bancare electronice sunt, adesea, utilizaţi concomitent.
PC banking reprezintă o formă de servicii bancare online care le dă clienţilor
posibilitatea de a executa tranzacţii bancare de pe un computer via un modem. În
acest caz, banca oferă clientului în proprietate un software financiar care permite
clientului să realizeze tranzacţii financiare prin propriul său computer de acasă. În
mod curent, multe bănci oferă sisteme de PC banking care permit clienţilor să obţină
extrase de cont cu soldurile conturilor, note de plată şi transferuri de fonduri între
conturi.
Internet banking, uneori este denumit serviciu bancar online şi reprezintă este o
formă mai avansată de PC banking. Internet banking utilizează Internetul ca şi canal
de distribuţie prin care se dirijează activitatea bancară, de exemplu;: transferarea
fondurilor, plata facturilor, vizualizarea soldurilor conturilor de economii, plata
ipotecilor şi cumpărarea instrumentelor financiare şi a certificatelor de depozit.
Serviciile bancare de Internet sunt cunoscuteca ca fiind servicii virtuale (cyber, net)
interactive sau web-banks (web-site-urile băncilor).
În prezent, multe bănci şi-au realizat reclamă publicitară - la început sub forma unor
web-site-uri cu informaţii, apoi, şi-au creat web-site-uri interactive şi, ulterior, şi-au
creat web-site-uri tranzacţionale. Totuşi, există un număr de bănci care nu şi-au oferit
încă serviciile bancare de tranzacţionare prin Internet, acestea şi-au anunţat clienţii,
însă, pe web-sit-uri că şi ele vor oferi în viitor astfel de activităţi bancare.
Serviciile bancare prin Internet au, în general, costuri operaţionale şi tranzacţionale
mai scăzute decât serviciile bancare obişnuite. Aceste servicii bancare nu sunt limitate
numai la o locaţie fizică (physical site); uneori, există bănci Internet fără ca aceste
bănci să aibă în mod fizic sucursale, cum ar fi, de exemplu, Telebank (Arlington,
Virginia) şi Banknet (UK). Mai mult, în anumite cazuri, web-sit-urile băncilor nu sunt
restricţionate să-şi realizeze tranzacţiile în cadrul frontierelor naţionale şi au
capacitatea de a efectua tranzacţii care implică sume mari de bani.
În comparaţie cu canalele tradiţionale prin care se oferă servicii bancare prin
intermediul sucursalelor, e-banking-ul utilizează Internetul pentru a distribui clienţilor
lor servicii bancare tradiţionale, cum ar fi: deschidrea de conturi, transferul de fonduri
şi plăţile electronice de facturi.
E-banking-ul poate fi oferit, în principal, prin două căi. Prima, o bancă existentă care
are, în mod fizic, birouri, poate să înfiinţeze un site online şi să ofere servicii bancare
electronice clienţilor săi. De exemplu, Citibank este leader în e-banking, oferind
servicii bancare tradiţionale prin sucursalele sale sau servicii e-banking prin Internet).
Clienţii Citibank îşi pot accesa conturile bancare prin Internet şi, în plus, pot beneficia
de servicii ca: interogarea contului, transfer de fonduri şi plata electronică a facturilor.
E-banking-ul este distribuit clienţilor prin Internet şi prin paginile web utilizând
Hypertext Markup Language (HTML). În vederea utilizării serviciilor e-banking,
clienţii au nevoie de acces la Internet şi de un program care să permită navigarea pe
Internet (web browser software).
Contul clentului băncii şi informaţia cu privire la tranzacţie sunt depozitate într-o bază
de date.
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă e-banking-ul o reprezintă
securitatea. Fără încrederea clienţilor în securitatea sistemului, ei nu doresc
utilizarea unei reţele publice, cum ar fi Internet-ul, pentru a-şi vizualiza informaţiile
financiare online şi pentru a efectua tranzacţii financiare. Unele dintre ameninţările
securităţii sunt furtul şi violarea intimităţii individului şi a confidenţialităţii
informaţiilor. Băncile care utilizează e-banking-ul oferă mai multe metode pentru a
asigura un nivel ridicat de securitate: (1) identificare şi autentificare: utilizarea
numelui de utilizator şi a unei parole pentru a putea accesa conturile, (2) criptare:
chiar dacă informaţia este interceptată, hacker-ul să nu o poată vizualiza şi (3)
firewall: bariere pentru protejarea servere-lor şi a bazelor de date ale băncilor.
Atât bancherii, cât şi utilizatorii serviciilor bancare electronice cred că paleta acestor
servicii va creşte în viitor.
b) E-banking-ul este definit de Comitetul de Supraveghere Bancară cu sediul la Basle
ca fiind activitatea de distribuire a serviciilor şi produselor bancare detailiste de valori
diferite, prin intermediul canalelor electronice.
Aceste produse şi servicii bancare pot include:
- atragerea depozitelor bancare,
- acordarea împrumuturilor,
- managementul contabil,
- acordarea de consultanţă financiară, precum şi
- furnizarea altor servicii şi produse de plată electronică, cum ar fi moneda
electronică.
Conceptul de bancă virtuală a fost definit în literatura de specialitate ca fiind “banca
în care contactul poate fi făcut printr-o varietate de canale, dar menţinând aceeaşi
interfaţă şi accesând aceleaşi servicii”.
În mod obişnuit, cele mai la îndemână procedee prin care se distribuie
consumatorilor produse şi servicii bancare electronice sunt:
- terminal POS (point of sale terminals),
- ATM-uri (automatic teller machine),
- telefoane mobile,
- calculatoare personale,
- terminal la distanţă,
- Video Kiosk,
- Internet şi altele.
Prin intermediul Internet-ului, o persoană poate avea acces 24 de ore/7 zile pe
săptămână la conturile sale şi poate realiza tranzacţii, fiindu-i necesar pentru aceasta
doar un calculator conectat la Internet şi un browser. Serviciile bancare prin Internet
pot fi accesate şi prin dispozitivele de telefonie mobilă şi cu ajutorul WAP (Wireless
Application Protocol). Astfel, datorită extinderii sale rapide, Internet-ul aduce noi
oportunităţi pentru industria bancară.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Servicii Bancare Electronice.docx