Sistemul Bancar al Spaniei

Capitolul I. Prezentarea sistemului bancar Spaniol

1.1 Istoricul sistemului bancar

Prima banca privată în Spania apare in secolul al XIII-lea în Barcelona. La 13 februarie 1300 este dată o lege prin care toti bancherii care falimentau , sa fie pedepsiţi la o dietă strictă de paine si apă, pană cand ei vor putea inopoia depozitele creditorilor sai.

După 1 an se stabileşte să se reţină garanţii pentru a se putea desfăşura activitatea bancara iar cei ce nu respectau aceasta lege erau condamnati pentru fraudă sau escrocherie. Orice persoană care nu respecta această dispoziţie (adică, exercita activitatea bancară fără garanţii, utilizând o faţă de masă) era condamnată pentru un delict de fraudă sau escrocherie. În lumina acestor dispoziţii, este clar că, în acestă etapă iniţială sistemul bancar din Barcelona trebuia să fie destul de solvabil şi să respecte principiile esenţiale ale dreptului cu privire la contractul de depozit bancar.

Totuşi, există indicii că în foarte scurt timp, în pofida a toate acestea, bancherii privaţi au început să acţioneze fraudulos, fapt pentru care pe 14 august 1321 se modifică legea respectivă, a cazurilor de faliment a băncilor, stabilindu-se ca acei bancheri care nu făceau faţă angajamentelor cu caracter imediat erau proclamaţi în bancruta, iar în cazul de nerambursare a datoriilor lor faţă de clienţi într-o perioadă maximă de un an, să cadă în infamie publică, comunicată prin intermediul unui anunţ public în locurile cele mai importante din Cataluna, şi imediat după aceea să fie decapitaţi chiar în faţa mesei lor de bancheri, iar proprietatea lor vândută, cu scopul de a face faţă obligaţiilor lor cu creditorii. Trebuie evidenţiat că acesta este unul dintre puţinele exemple istorice în care autorităţile publice se preocupă de apărarea în mod efectiv a principiilor generale ale dreptului de proprietate în ceea ce priveşte contractul de depozit de bani bancar şi deşi presupune ca cea mai mare parte a bancherilor din băncile catalane care falimentau încercau să fugă sau să-şi acopere creditele în maximum de un an, există dovezi documentare că cel puţin unii dintre aceştia erau pedepsiţi aspru, cum este şi Francesco Castello, care a fost decapitat chiar în faţa băncii sale în anul 1360.

Cu toate aceste legi stricte multe bănci falimentau în masă in sec al XIV-lea deoarece nivelul de lichiditate al băncilor era inferior celui al depozitelor la vedere pe care le primeau.

Această criză bancară a sec XIV, in loc sa se rezume la un control mai ridicat si a apărării dreptului de proprietate respective a generat aparitia unei banci publice Taula de Canvie sau Banca de Depozit din Barcelona, care a fost creată cu scopul de a accepta depozitele şi de a finanţa cu acestea cheltuielile municipale si emisia de titluri de datorie publică a oraşului Barcelona.

In 1468 banca a fost reorganizată şi avea funcţii de gestiune în regim de monopol al tuturor depoyitelor derivată din embargouri şi sechestre judiciare.

1.2 Instituţii, indicatori de apreciere şi tendinte a sistemului bancar spaniol

Din cele trei grupe principale de bănci din sistemul bancar din Spania sunt băncile private, bănci de economii şi oficiale ale instituţiilor de credit.

Băncile private au fost cele mai importante. În anul 1962 băncile private au fost împărţite în băncile comerciale şi banci industriale. Acestea din urmă au avut dreptul de a investi o parte mai mare a lor în resurse de capital decât fostele banci, si s-au specializat în investiţii industriale.