Sitemul Public de Pensii din România

Capitolul 1

Implicaţii ale reformei asupra bugetelor publice

1.1. Evoluţia indicatorilor bugetari privind sistemul public de pensii în România în perioada 1990-2007

Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a sistemului bugetului public şi reflectă constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare pentru ocrotirea anumitor categorii sociale: pensionari, salariaţi, mame ce au copii în îngrijire, diferite categorii de refugiaţi etc. BASS, cel mai important buget destinat asigurărilor sociale, reprezintă al doilea buget naţional, resursele acestuia fiind puternic afectate de factorii demo-economici, iar execuţia sa vizează activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin acest buget.

Constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza contribuţiilor pentru asigurări sociale şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane fizice şi juridice, ce se încasează conform prevederilor în vigoare, iar execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin acest buget.

Trebuie specificat faptul că, având în vedere indicatorii bugetari ai bugetului asigurărilor sociale de stat, atât ponderea veniturilor, cât şi cea a cheltuielilor BASS, în raport cu produsul intern brut, au scăzut în perioada de tranziţie. Dacă în anul 1990 procentul veniturilor raportate la PIB se ridica la 6,21%, iar cel al cheltuielilor la 6,94%, în anul 2007 acestea au înregistrat valorile de 6,14% si respectiv 6,18%. (Figura 1.1.).

Figura 1.1. Evoluţia venituri- cheltuieli BASS (procent din PIB)

Sursa: calcule proprii bazate pe date statistice INS, CNPAS şi MMSSF

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut de aproape 600 ori ( vezi Tabelul 2.1.) în perioada 1990-2007, comparativ cu dinamica PIB în aceiaşi perioadă (686 ori), ceea ce demonstrează că procesul de redistribuire macroeconomică a fost în defavoarea acoperirii nevoilor speciale ale populaţiei vârstnice. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor pentru pensii în PIB, aceasta a evoluat de la nivelul record de 7.2% în 1990, când s-a promovat o politică reparatorie, la 6.5% în 2002, comparativ cu anii 1980 şi 1985, când ponderea pensiilor în PIB se afla la nivelul de 3.8%, respectiv 4.4%, situaţia din anii ’80 fiind generată de politica de austeritate a regimului comunist.

Ponderea cheltuielilor cu pensiile ca procent din PIB, va creşte, conform “Fundamentării BASS 2007-2013” vizate de Administraţia Prezidenţială, de la 5,4% din PIB în 2007 la o valoare medie pentru perioada 2008-2013 de aproximativ 8 % din PIB. Se preconizează că nivelul de creştere al cheltuielilor cu pensiile în primul an va fi de aproximativ 47%, iar creşterea cumulată pe întrega perioadă va fi de 170%, în timp ce veniturile BASS vor înregistra o creştere de 54,6% cumulat pe întreaga perioadă (s-a luat în considerare şi transferul către pilonul II de pensii începând cu anul 2008).

Cheltuielile cu pensiile pentru perioada următoare se fundamentează avându-se în vedere următorii factori :

– evoluţia numărului de pensionari pentru perioada 2007-2013;

– structura acestora pe limite de pensii;

– evoluţia punctului de pensie, respectiv;

– creşterea la 37,5% a ponderii punctului de pensie din salariul mediu brut începând cu 1 ianuarie 2008, 45% începând cu anul 2009 şi menţinerea la acest nivel pentru următoarea perioadă;

– transferul către Pilonul II de pensii administrat privat, începând cu anul 2008;

– Reducerea cu 2% a contribuţiilor de asigurări sociale, conform angajamentului guvernului începând cu 2008.