Situații Financiare întocmite Conform IFRS la SC București Turism SA

Introducere

Ipostaza de „joc social” pe care contabilitatea a căpătat-o în ultima vreme are loc pe o „scenă” în care se întâlnesc atât producătorii cât şi utilizatorii informaţiei financiare, aceştia din urmă reprezentând categoria care dinamizează şi impune, de cele mai multe ori „ regulile jocului”. Diferită poate să fie şi atitudinea faţă de lege: în unele ţări, legea este urmată cu sfinţenie, în alte ţări respectarea regulilor este mult mai subtilă. Axei Haller şi Peter Walton evocă aceste diferenţe de atitudine printr-o formulă devenită celebră:

„În Germania, tot ceea ce nu este explicit autorizat prin lege este interzis.

În Anglia, tot ceea ce nu este explicit interzis este permis.

În Rusia, totul este interzis, inclusiv ceea ce este autorizat prin lege.

În Italia, totul este permis, inclusiv ceea ce este interzis”.

Dezvoltarea ofertei de informaţii financiare şi, implicit, dezvoltarea contabilităţii, a fost şi va rămâne strict legată de dezvoltarea cererii de informaţii financiare, venită din partea unor utilizatori ale căror necesităţi informaţionale depind de mediul economic, politic, juridic, social şi cultural în care acţionează.

Toţi aceşti factori au determinat dezvoltarea, în timp, a unor sisteme contabile diferite de la o ţară la alta, cu implicaţii diferite asupra practicii şi reglementării contabile. Astfel, regulile de evaluare şi măsurare, modul de contabilizare a unor evenimente sau tranzacţii precum şi modul de prezentare a situaţiilor financiare pot fi diferite de la o ţară la alta, ceea ce constituie un impediment în calea comunicării financiare.

Diferenţele dintre sistemele politice şi economice ale diferitelor ţări se vor reflecta în diferenţele ce apar în legătură cu modul de organizare a economiei, care vor influenţa, la rândul lor, obiectivele contabilităţii

În cadrul unui sistem politic liberal, specific ţărilor vest-europene, Americii de Nord, Japoniei şi Australiei, guvernul, ca reprezentant al statului, poate deţine în proprietate întreprinderi industriale sau comerciale fără a juca, însă, un rol determinant în conducerea lor, aşa cum poate avea un rol activ în conducerea şi controlul afacerilor unor întreprinderi pe care nu le deţine în proprietate.

Alături de sistemul politico-economic liberal, există şi unul egalitar-autoritar (ce poate fi asociat cu un sistem economic planificat, centralizat), ce tinde să coexiste cu unul de tip liberal. Un astfel de sistem include fostele ţări socialiste ce se găsesc, în momentul de faţă, în plin proces de tranziţie către economia de piaţă (este şi cazul României).

Problema cu care s-a confruntat România în cazul schimbării din 1990 a fost ce model de contabilitate ar trebui urmat. Ar trebui adoptat un „model de contabilitate anglo-saxon sau unul continental?”

În cele din urmă, România a optat pentru un sistem contabil continental, respectiv francez, considerându-l apt ,”să ofere cele mai utile caracteristici pentru o ţară ca România, cu tradiţii culturale şi politice proprii şi nevoie de modernizare economică”.

Factorii care au contribuit la alegerea sistemului francez de contabilitate drept model pentru reforma contabilităţii româneşti:

• Existenţa unor profunde legături economice, politice şi culturale între România şi Franţa încă din cele mai vechi timpuri. Este bine cunoscut faptul că elita politică şi intelectuală a României a primit, de multe ori, educaţie în Franţa. Însuşi sistemul comunist a întreţinut legături strânse cu această ţară;

• Existenţa unui interes „strategic” manifestat de autorităţile române, în ceea ce priveşte aderarea României la Uniunea Europeană, sistemul contabil francez fiind în conformitate cu directivele europene în materie de contabilitate;

• Sprijinul şi consilierea de care România s-a bucurat din partea specialiştilor francezi de renume în modernizarea sistemului contabil românesc;

• Existenţa unei atare situaţii economice a României ce impunea alegerea unui sistem de contabilitate continental.

Deschiderea către internaţional a sistemului contabil românesc transpare din însăşi denumirea Ordinului. nr. 94/20.02.2001 „Reglementări contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene (CEE) şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate”.

Cea mai importantă influenţă internaţională manifestată asupra Ordinului o reprezintă adoptarea a trei noi principii contabile preluate din norma contabilă internaţională IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, şi anume:

• principiul pragului de semnificaţie,

• principiul prevalentei economicului asupra juridicului şi

• principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv.

1. Modele şi structuri privind bilanţul întreprinderii

Crearea, în 1971, a Uniunii Europene, a condus, după cum se cunoaşte, la elaborarea unor directive şi în domeniul financiar-contabil, prin care se urmărea obţinerea unei armonizări a dreptului societăţilor comerciale ale statelor membre, în mod particular, Directiva a IV-a şi-a fixat ca obiectiv, printre altele, rezolvarea diferenţelor cu privire la formatul documentelor de sinteză.

Cu toate acestea, datorită rezistenţei diferitelor ţări în faţa unui format impus, Directiva nu a condus la o prezentare identică a conturilor anuale ale statelor membre.