Societatea în Comandită pe Acțiuni

1.1. Notiunea, elementele si clasificarea societatilor comerciale

1. Notiuni generale

Precizari prealabile. Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o definitie a socie¬tatii comerciale, într-o asemenea situatie trebuie sa apelam la dispozitiile Codului civil, care reglementeaza contractul de societate, adica societatea civila . Aceste dispozitii legale, întregite cu unele elemente cuprinse în Legea nr. 31/1990, permit definirea societatii comerciale.

2. Notiunea si caracterele juridice ale societatii civile

Definitie. Art. 1491 C.civ. dispune: "Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se învoiesc sa puna ceva în comun, cu scop de a împarti foloasele ce ar putea deriva" . Sensul acestei dispozitii apare si mai clar daca avem în vedere si dispozitiile art. 1492 C. civ., care prevad ca "Orice societate trebuie sa aiba ca obiect un ce licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor. Fiecare membru al societatii trebuie sa puna ceva în comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa".

Din dispozitiile citate rezulta ca societatea este un contract în temeiul caruia doua sau mai multe persoane (asociati ) se înteleg sa puna în comun anumite bunuri pentru a desfasura împreuna o anumita activitate, în vederea realizarii si împartirii beneficiilor care vor rezulta.

Contractul de societate are urmatoarele elemente esentiale (deferenta speci¬fica), care îl deosebesc de alte contracte:

a) fiecare asociat se obliga sa puna în comun o valoare patrimoniala (aport);

b) asociatii se obliga sa desfasoare împreuna o activitate care constituie obiectul societatii;

c) toti asociatii participa la realizarea si împartirea beneficiilor.

Caracterele juridice. Din definitia data rezulta caracterele juridice ale contractului de societate:

a) contractul este plurilateral, în sensul ca la încheierea sa participa doua sau mai multe persoane, fiecare asumându-si anumite obligatii;

b) contractul este cu titlu oneros; fiecare asociat urmareste realizarea unui folos patrimonial, adica obtinerea de beneficii;

c) contractul este comutativ, întinderea obligatiei fiecarui asociat este cunos¬cuta din momentul încheierii contractului;

d) contractul este consensual, ceea ce înseamna ca se încheie prin simplul acord de vointa al partilor; forma scrisa este ceruta "ad probationem" .

3. Societatea civila si societatea comerciala

Precizari prealabile. Societatea este nu numai civila, ci si comerciala. Fiind vorba, si într-un caz si în celalalt, de o societate, se întelege ca între ele exista asemanari. Dar, întrucât sunt doua forme ale societatii, între ele exista si deosebiri.

Asemanari. Societatea civila si societatea comerciala au aceeasi esenta; fiecare reprezinta o grupare de persoane si de bunuri (capitaluri) în scop economic si lucrativ. De aceea, conceptul de societate definit de art. 1491 C. civ. pentru societatea civila este valabil si pentru definirea societatii comerciale.

Atât societatea civila, cât si societatea comerciala iau nastere printr-un contract de societate; elementele esentiale ale contractului de societate civila se regasesc si în contractul de societate comerciala (aportul asociatilor, intentia de a desfasura în comun o anumita activitate si obtinerea si împartirea beneficiilor).

În sfârsit, ambele societati au un scop lucrativ; asociatii urmaresc realizarea si împartirea unor beneficii. Sub acest aspect, societatea civila si societatea comer¬ciala se