Șomajul

Somajul

Ce este somajul ?

Somajul – este o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca, din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltatea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca. In conditiile contemporane, somajul - este considerat ca un dezechilibru al pietei nationale, adica dezechilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de munca.

Acest dezechilibru reflecta un excedent al ofertei de munca fata de cererea de munca, avand niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade. El a inregistrat initial un caracter temporar, pentru ca in prezent sa fie permanent, fara sa excluda insa totul si definitiv existent unei stari de ocupare optionala a fortei de munca.

Somerii – sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.

In conformitate cu criteriile Biroul International al Muncii (BIM), somerii sunt persoanele de 15 ani si peste care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan conditiile:

• Nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

• Sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru –al regasi: inscrierea la agentia de ocupare si formare profesionala sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate;

• Sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi imediat un loc de munca;

• Persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta;

• Persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactive(elevi, student, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de

munca si sunt dinponibile sa inceapa lucrul.

Somajul în România

Tabloul evolutiei somajului, pe ani, se prezinta astfel: Daca realizam o analiza mai profunda a valorilor lunare din intervalul dat, observam ca rata somajului a avut o evolutie oscilanta: a crescut continuu, cu mici variatii lunare, in perioada febrarie 1991 – martie 1995, urmand scaderi, iarasi cresteri (din ianuarie 1997 pana in aprilie 2000), pentru ca apoi sa scada continuu, ajungand pana la 5,9% in anul 2005. Pentru 2006, previziunea este de 5,9% pentru rata somajului si 520 mii someri inregistrati( CNP, 2006, p.2), Situatie usor mai buna decat in anul 2005. Somajul maxim a fost atins in 1994, cand aproape 1,3 milioane de personae nu aveau loc de munca.

Daca s-ar fi mentinut an de an nivelul productivitatii muncii ( calculate ca raport intre PIB si populatia ocupata) inregistrat in anul 1989 (care era deja mai mic decat in anii precedent), dimensiunile reducerii PIB ar fi determinat o scadere si mai puternica a populatiei ocupate si o crestere a somajului. Somajul potential, care cuprinde somajul efectiv si populatia ocupata ineficent ( sau somajul mascat), care ar fi putut fi disponibilizata, a crescut continuu in perioadele 1990-1992 si 1996-1999. Rata somajului potential se situa dupa 1991 constant la peste 20% din populatia active. In perioada 1990-2000 creste si ponderea somajului efectiv in somajul potential, de la 10,4% la 115%. Aceasta este expresia functionarii tot mai pregnant a mecanismelor economice in domeniul pietei muncii. De remarcat este faptul ca anul 2001 este primul in care se manifesta faptul ca populatia ocupata eficent este mai mica decat populatia ocupa eficent sau, altfel spus, somajul efectiv depaseste somajul potential, ceea ce inseamna ca natura somajului este deja alta. Nu mai vorbim de iesirea la suprafata a somajului ascuns, a ocuparii ineficente, ci deja somajul reprezinta o pierdere si din punctual de vedere al eficentei. Aceasta tendinta s-a accentuat in urmatorii ani. Reflectand un fenomen real, structural, si nu unul conjunctural.

Desigur, rezultatele analizei prezentate nu trebuie absolutizare, In primul rand in toate tarile aflate in perioada de tranzitie la economia de piata a existat un somaj efectiv. In al doilea rand, productivitatea muncii nu depinde numai de factorul munca , ci si de alte considerente ce tin de inzestrarea cu capital, organizarea si managementul la nivel microeconomic, ca si de aspect macroeconomice. In al treilea rand, chiar daca transformarea somajului potential in somaj efectiv este un rezultat al aplicarii tot mai clare in economie a mecanismului de piata, remarcam faptul ca, dupa incheierea tranzitiei si reluarea procesului de crestere economica, reducerea somajului s-a manifestat de la un an la altul.

Particularitati structural ale somajului

Se stie ca somajul nu afecteaza in mod egal diferitele categorii de oameni; tinerii au fost intotdeauna categoria de varsta cea mai vulnerabila fata de somaj. Ponderea somerilor in varsta de sub 25 ani in totalul somerilor a avut o evolutie fluctuanta, dar cu o tendinta evident de reducere de-a lungul perioadei analizate. Iata cateva repere : daca in anul 1995, 44% dintre somerii inregistrati, beneficiary de drepturi banesti, aveau sub 25 de ani, in anul 2003 (an incepand cu care somajul incepe sa se stabilizeze ) ponderea ajunsese la 21,7%.Pentru grupele de varsta peste 40 ani situatia s-a inrautatit, semn al preferintei tot mai mari pentru angajarea tinerilor. 23% dintre someri aveau peste 40 ani in 1995, pentru ca in 2003 ponderea acestora sa atinga 44,4%. Daca in cursul primilor ani ai tranzitiei personale cu experienta isi gaseau mai repede de lucru in comparatie cu tinerii, ulterior a crescut in intensitate fenomenul pierderii locului de munca de catre persoane care avusesera pana atunci perioade lungi de activitate.

Rata mai ridicata a somajului in randul tinerilor , precum si faptul ca perioada necesara gasirii unui loc de munca este cu atat mai redusa cu cat nivelul de instruire este mai ridicat, confera o mai mare importanta diplomei la inceputul carierei decat pe parcursul acesteia. Detinerea unei diplome de absolvire a unei forme de invatamant, chiar si superioara nu garanteaza ocupare unui loc de munca, cid oar mareste sansele de ocupare a unuia. Reducerea locurilor de munca, cresterea concurentei pentru cele ramase au determinat pe langa aparitia somajului, aparitia fenomenului “declansarii” sau al “subocuparii invizibile”, existand preferinta de a ocupa un loc de munca sub nivelul de instrurie avut decat de as se afla in somaj, in special in randul tinerilor. 12,5 % dintre persoanele care desfasoara o activitate inferioara nivelului lor de instruire au varsta intre 15-24 ani, fata de 6,4 % dintre persoanele ocupate de 50-64 ani. (INS, 2003). In cazul tinerilor insa, este posibila o crestere a numarului de locuri de munca adecvate nivelului lor educatioanal si a sanselor de mobilitate profesionala, fie in interiorul institutiei in care isi desfasoara activitatea, fie in afara acestuia.