Strategia de țintire a inflației - experiențe internaționale și România

1. INTRODUCERE

Inflatia este unul din fenomenele care preocupa din ce in ce mai mult populatia, astfel incat mecanismele concrete prin care functioneaza economia sunt putin adaptate pentru a raspunde acestei preocupari. Inflatia este un fenomen nu numai nociv dar şi unul greu de suportat prin formele sale complexe de manifestare. Fenomenul inflationist a inceput sa se manifeste din ce in ce mai frecvent dupa Primul Razboi Mondial pe fondul renuntarii la convertibilitatea monedelor in metal pretios si, implicit la mecanismele de autoreglare a masei monetare in circulatie. Din perspectiva impactului pe care il are in economie, inflatia a fost asemanata cu un impozit intrucat reduce venitul (scade consumul si economiile) si influenteaza pretul bunurilor si serviciilor.

Cauza fundamentala a inflatiei este reprezentata de dezechilibrul dintre cerere si oferta. Atunci cand cantitatea de bunuri si existenta pe piata este insuficienta fata de cerere, preturile vor creste. Alte cauze ale inflatiei sunt reprezentate de emisiunea de bani fara acoperire, de emisiunea monetara excesiva, creatia monetara excesiva (supracreditarea), dezordinea monetara internationala, detezaurizarea, cresterea vitezei de cumparare a banilor.

Analiza inflatiei in Romania trebuie să tina cont de presiunile inflationiste care actioneaza pe partea cererii, cat si de cele care influenteaza oferta. Conditiile economice din Romania au impiedicat Banca Centrala sa urmareasca in mod consecvent si sa realizeze tintele de inflatie, iar tinta intermediara a politicii monetare a fost cursul de schimb- atunci cand moneda nationala se depreciaza, se restrange deficitul de cont curent iar presiunile inflationiste cresc. Aici intervine rata dobanzii care are rolul de a reduce absorbtia interna, contracarand astfel efectele inflationiste ale deprecierii. Reducerea absorbtiei interne este insoţita de contractia cererii pentru bunurile necomercializate si de controlul inflatiei, dar pretul este un somaj ridicat.

2. DEFINITII SI FORME ALE POLITICII DE TINTIRE DIRECTA A INFLATIEI

Tintirea directa a inflatiei reprezinta strategia de politica monetara ce implica stabilirea unei tinte pentru nivelul ratei inflatiei, pe o anumita perioada de timp, tinta ce trebuie atinsa cu ajutorul masurilor luate in politica monetara pentru a se asigura stabilitatea preturilor.

Beneficiile pe care le poate aduce stabilitatea preturilor sunt urmatoarele:

- Stabilitatea preturilor permite companiilor si consumatorilor sa isi fundamenteze mult mai bine deciziile de consum sau de investitii

- Stabilitatea preturilor diminueaza cererea de bani lichizi pe piata

- Stabilitatea preturilor face ca prima de risc inclusa in rata dobanzii sa fie foarte mica, ceea ce diminueaza semnificativ costul finantarii

- Absenta unei rate mari a inflatiei face ca plasamentele in active reale sa fie mult mai reduse , acestea nefiind cea mai buna decizie de investitii

Tintirea inflatiei presupune un grad ridicat de transparenta si asumarea responsabilitatii pentru atingerea acesteia. Acest proces se bazeaza pe o puternica independenta a bancii centrale in ceea ce priveste adoptarea instrumentelor de politica monetara care sa conduca la realizarea tintei inflationiste.

Relatia bani-inflatie nu este un element definitoriu al acestei strategii dar poate constitui o premise favorabila pentru determinarea adecvata a instrumentelor monetare pentru care autoritatea monetara opteaza.

Banca Nationala a Romaniei a adoptat in mod oficial strategia de tintire directa a inflatiei in luna august a anului 2005. In acceptiunea larga, functiile majore indeplinite de aceasta strategie sunt:

1. Imbunatatirea comunicarii dintre decidentii de politica monetara si public

2. Asigurarea disciplinei si a responsabilitatii in elaborarea politicii monetare.

Principalul obiectiv al politicii monetare este stabilitatea preturilor, iar celelalte obiective (cresterea economica, cresterea competitivitatii externe, acoperirea deficitelor fiscal sau scaderea somajului) sunt trecute pe un plan secundar.