Strategia și Avantajul Concurențial

CAPITOLUL I – NOŢIUNI GENERALE

1.1. CONCURENŢA ŞI CONCEPUL DE STRATEGIE CONCURENŢIALĂ

Atât din perspectiva conceptelor şi modelelor teoretice, cât şi din cea a realităţii faptice, concurenţa este asociată sistemului economic de piaţă. Cele două criterii pe baza cărora este apreciată natura unei economii ca fiind de piaţă sunt, pe de-o parte, existenţa concurenţei în economia respectivă, şi, pe de altă parte, formarea preţurilor prin confruntarea cererii cu oferta.

În literatura de specialitate s-au propus numeroase moduri de a defini concurenţa, dar, este punerea în evidenţă a următoarelor sale ipostaze:

o concurenţa ca tip de relaţie între agenţii economici;

o concurenţa ca atribut al comportamentului unui agent economic elementar (comportamentul concurenţial);

o concurenţa ca situaţie caracteristică a mediului de afaceri (mediul concurenţial).

Ca tip de relaţie între agenţii economici concreţi, concurenţa prezintă un caracter tensional, de rivalitate; agenţii implicaţi se confruntă pentru a ocupa, menţine sau extinde poziţii de piaţă care, în final, se vor dovedi accesibile numai unora dintre ei. De aceea, analiza strategică la nivel de firmă, metodologia clasică, bazată pe punctele forte, punctele slabe, şanse şi pericole (SWOT), plasează firmele rivale la originea ameninţărilor semnificative pentru succesul oricărei strategii adoptate.

Din punct de vedere al comportamentului de piaţă, concurenţa este aceea care determină pe fiecare agent economic să-şi promoveze exclusiv propriul interes.

Comportamentul concurenţial derivă din natura sistemului economic bazat pe regulile pieţei; considerentele de raţionalitate presupun, din parte fiecărei firme, nu doar urmărirea unui interes propriu abstract şi unilateral, ci a unui interes concret şi continuu redefinit, constând în obţinerea de avantaje concurenţiale în raport cu rivalii, referitoare la: cota de piaţă, avansuri tehnologice, dominaţia prin costuri, fidelizarea unei anumite clientele, reputaţia pentru excelenţa produselor sau serviciilor oferite, etc.

„Strategia concurenţială a unei firme este cea stabilită şi urmată de către aceasta în vederea dobândirii succesului pe piaţă, respectiv a unor avantaje faţă de firmele rivale.”

Strategiile concurenţiale ale firmelor prezintă câteva caracteristici ale orientării şi manifestării afectelor lor pe piaţă şi anume:

- sunt stabilite în funcţie de capacitatea managementului de vârf al firmelor de reprezentare corectă şi de previzionare realistă ş tendinţelor ce se manifestă pe piaţă, de existenţa unor forţe stimulatoare şi a unor restricţii în mediul socio – economic, precum şi rezultatele generale de aplicare strategiilor respective;

- au cele mai mari şanse de succes atunci când se axează pe competenţele distinctive deţinute de firme, ceea ce face că imitarea sau contracararea lor de alte firme să fie simţitor îngreunată şi, în consecinţă, fără prea mari şanse de succes;

- sunt stabile atâta timp cât asigură realizarea unor performanţe economico – financiare bune şi progresive sau cel puţin, menţinerea poziţiei dobândite pe piaţă;

- sunt modificate ori de câte ori forţele competitive de pe piaţă îşi intensifică acţiunea, cu alte cuvinte atunci când unele firme rivale se angajează în noi strategii;

- interferă cu strategiile firmelor rivale şi cu tendinţele manifestate pe piaţă, în sensul că sunt determinate profund de acestea şi, la rândul lor, le influenţează la un nivel comparabil de intensitate;

În consecinţă, strategia fiecărei firme de pe piaţă este, deopotrivă, activă şi reactivă în raport cu piaţa în ansamblu şi cu fiecare dintre firmele rivale în parte.

1.1.1. METODA ELABORĂRII STRATEGIEI CONCURENŢIALE

Elaborarea unei strategii concurenţiale este echivalentă cu găsirea unei formule pentru modul în care firma va concura, îşi va stabili obiectivele şi îşi va formula politicile prin care să-şi îndeplinească obiectivele.