Strategie de marketing pentru lansare pe piață

ARGUMENT

Prin abordarea temei „Lansarea pe piata a unui nou produs”, am urmarit sa evidentiez procesul de creare a unui nou produs si de lansare a acestuia pe piata, subliniind totodată necesitatea înnoirii produselor.

Această lucrare cuprinde două capitole și un studiu de caz, în care am evidențiat procesul de creare a unui nou produs, lansarea pe piață, cât și promovarea acestuia.

În primul capitol am prezentat conceptul de „produs nou” atat din punctul de vedere al producatorului, cât și din puncul de vedere al consumatorului și am evidentiat necesitatea lansării de noi produse pe piață.

Înlocuirea produselor vechi, „îmbatranite”, cu altele noi reprezintă în momentul actual o acțiune importantă, dar nu lipsită de riscuri.

În prezent amploarea procesului de lansare a noilor produse este atat de mare încat se poate spune ca asistam la o explozie a apariției de produse noi. Acest lucru este determinat de o serie de factori, printre care se numară: cuceririle din domeniul stiinței si tehnicii, perspectivele epuizarii unor resurse tradiționale, concurenta din ce în ce mai puternică, evoluția nevoilor de consum etc.

În accepțiunea de marketing, „produs nou” este pur și simplu produsul care este perceput ca nou de către consumator care în consecință modifică comportamentul său la cumpărare.

În cel de-al doilea capitol am prezentat obiectivele forțelor de vânzare, cât și stategia acestora.

În ultima parte a lucrării am prezentat procesul de lansare pe piață din Romania a firmei de iaurt „ProdLact”.Am ales acest studiu de caz, deoarece iaurtul este considerat a fi unul dintre alimentele sănătoase din familia lactatelor, este considerat de către foarte mulţi consumatori alimentul care ajută la prelungirea vieţii. De asemenea un alt motiv pentru care am ales lansarea acestui produs este faptul că în momentul de faţă nu exista un iaurt cu această formulă, care cu siguranţă va fi pe placul copiilor, şi nu numai.

ᴥ CAPITOLUL I ᴥ „CONCEPTUL DE PRODUS NOU”

Activitatea umană are la bază utilizarea unor produse și servicii variate, care ne ajută să ne satisfacem o larga paletă de nevoi.

Termenul de produs a evoluat de la semnificația unui bun material, la semnificații mai complexe generate de origine, natură, alcătuirea sa, relațiile cu mediul natural și cel creat de om prin civilizația modernă. Termenul de „bun” reprezintă un element material care este util sau necesar existenței sau bunăstării umane.

La acest sfârșit de secol, lansarea de noi produse a devenit o necesitate vitală întrucât consumatorii nu datorează loaialitate producătorilor, ci numai lor înșiși. Daca li se pune la dispozitie un produs sau serviciu deosebit, care să le satisfaca nevoile, ei nu vor avea nici o ezitare în a-și îndrepta preferințele către aceasta. În plus se remarcă:

- schimbarea gusturilor consumatorilor mai ales în cazul produselor dependente de stil și modă;

- dezvoltarea de noi produse și tehnologii de catre concurenți, ce grabesc declinul produselor existente;

- cresterea pieții este limitată de mărimea ei totala și de intensificarea concurenței;

- existența capacităților de producție subutilizate adesea din cauza variatiilor sezoniere;

-modificari in domeniul legislatiei ce obliga la restrangerea productiei (ex: tutun).

Produsul adus pe piață trebuie abordat într-o concepție de sistem, care înglobează alături de substanță materială a bunului și o componentă ambientală formată din elemente imateriale. Astfel, pentru a defini produsul ca obiect al schimbului, acesta trebuie abordat din mai multe puncte de vedere, conturandu-se concepțiile următoare:

1.Concepția integratoare asupra produsului privește produsul ca un sistem complex de componente materiale și imateriale, de natură informativă și subiectivă:

a)componente materiale (corporale)- proprietățile si caracteristicile produsului determinate de substanta materiala tengibila (ex: aspect, culoare, forma, continut, greutate, densitate);

b)componente imateriale (acorporale)- fara suport material nemijlocit (ex: nume, marca, pret, instructiuni de utilizare);

c) comunicații referitoare la produs- ansamblul informațiilor transmise de producător sau comerciant, consumatorului potențial (ex: efectuarea acțiunilor de reclamă și publicitate);

d)componente subiective: imaginea pe care consumatorul o are asupra produsului (ex:reprezentari mentale de natura afectiva, sociala, personala privind produsul).

2.Concepția valorică:

a)produsul are valoarea dată de costurile necesare pentru producerea sa;

b)expresia în bani a valorii mărfii este prețul;

c)produsul adus pe piață trebuie să demonstreze că are valoare de întrebuințare, dată de utilizarea sa (ex: raportul calitate/preț).

3.Concepția funcțională:

a)produsul are o sumă de funcții pe care le îndeplinește pentru satisfacerea nevoilor;

b)prin funcțiile pe care le are produsul, are o anumita utilitate (valoare de întrebuințare) pentru consumator (ex: aspiratorul are principala funcție de a aspira praful, prin această funcție este util in efectuarea curățeniei în locuințe sau alte spații).

4.Concepția privind statutul schimbător al produsului pe piață:

a)produsul se uzează moral (nu mai este modern si performant);

b)produsul poate avea statutul de nou sau de vechi pe piață (ex: televizorul alb-negru și televizorul color sau telefonul cu butoane și telefonul cu tochscreem).

Concepțiile prezentate anterior, caracterizează produsul din mai multe unchiuri, care definesc de fapt produsul total.