Strategii de Adoptare a Euro în Ungaria, Polonia și Grecia

1. Teorii privind strategiile de adoptare a euro

1.1 Introducere

Beneficiile unei uniuni monetare au fost intens discutate în literatura de specialitate. Să amintim câteva. Prin eliminarea fluctuaţiilor de curs de schimb, a incertitudinilor şi costurilor de tranzacţionare asociate acestora, uniunea monetară promovează comertul, integrarea financiara si incurajeaza deci competitia. De asemenea, intrarea intr-o uniune monetara poate duce la un import al credibilitatii, intrucat credibilitatea politicii monetare unice este considerata a fi mai mare decat credibilitatea individuala a fiecarei tari. In plus, eforturile pentru a adopta euro se materializeaza intr-o convergenta nominala si reala sustenabila care poate incuraja reformele. Toate aceste beneficii pot duce la cresterea calitatii vietii.

Am incercat sa discutam urmatoarele probleme : (i) care sunt riscurile si provocarile in drumul spre euro si dupa adoptarea euro si (ii) care ar trebui sa fie strategia si perioada de timp potrivite pentru a adopta euro.

Nivelul initial de dezvoltare a unei tari masurat prin PIB/loc si viteza convergentei reale sunt principalele determinante ale convergentei nivelului preturilor si deci ale inflatiei pe termen lung, care depinde la randul ei de regimul de curs de schimb aplicat. Tarile cu cel mai scazut PIB/loc au cea mai mare diferenta de nivel de pret de recuperat. Cele mai putin dezvoltate tari au si cea mai scazuta pondere a creditarii in PIB si deci cel mai ridicat potential de boom al creditului. Ramane intrebarea daca recuperarea acestei diferente de pret poate fi realizata mai bine din afara uniunii monetare sau din interiorul acesteia, cu un regim de curs de schimb fix sau flotant.

1.2 Regim de curs fix sau flotant ?

Regimul de tintire a inflatiei cu un curs flotant este mai potrivit pentru a raspunde presiunilor inflationiste, deoarece exista loc de manevra prin prima de risc dar si prin posibilitatea aprecierii cursului de schimb. Dar, daca aceste presiuni nu au fost complet eliminate dupa intrarea in zona euro cand dispare avantajul cursului de schimb, atunci inflatia poate reveni ; in plus, prima de risc poate fi mai mica din cauza intrarilor de capital atrase de aderarea la zona euro si din cauza asteptarilor de apreciere a cursului de schimb. Posibilitatea lasarii cursului de schimb nominal sa se aprecieze acorda o mai mare flexibilitate pentru controlul inflatiei si acomodarii convergentei preturilor, dar spatiul de manevra nu trebuie sa fie supraestimat. De regula, tarile care au o strategie de tintire a inflatiei au reusit sa inregistreze o crestere mare, tinand inflatia si deficitul de cont curent in niste limite rezonabile.

Tarile baltice si Bulgaria, care au adoptat un regim de curs de schimb fix, nu au libertatea de a lasa cursul de schimb sa se aprecieze pentru a modera inflatia si trebuie sa raspunda la convergenta nivelului preturilor cu o inflatie ridicata. Atunci cand cursul este fix si nu este posibila aprecierea lui pentru a acomoda convergenta la nivelul preturilor, iar prima de risc este foarte redusa, ratele reale de dobanda devin excesiv de scazute din cauza inflatiei ridicate. Acesta creste riscul unui boom al creditarii si poate duce la mari dezechilibre externe.

Totusi convergenta nivelului preturilor este posibila si pentru aceste tari. Regimul adoptat de Austria la inceputul 1970 cand schillingul a fost fixat de marca germana este un bun exemplu (Hochreiter si Tavlas, 2004). Insa diferenta de nivel de pret de recuperat a fost de doar 25 %, nu ca diferenta de 60 % sau mai mult din zilele noastre. Un avantaj al Austriei a fost ca liberalizarea capitalurilor s-a facut mai progresiv decat se face in prezent si deci nu a experimentat influxurile masive de capital care alimenteaza credit boomurile.

Cei care tintesc inflatia par sa aiba un set mai larg de instrumente la dispozitia lor pentru a pune procesul de convergenta intr-o cale de echilibru catre adoptarea euro.

Riscuri

→ pentru tarile cu regim de curs de schimb flotant : fluctuatiile excesive de curs de schimb, dar daca politicile sunt realizate astfel incat sa asigure stabilitatea macroeconomica, acest risc este foarte scazut. Foarte periculos este riscul aprecierii excesive a cursului nominal de schimb care poate forta o tara sa intervina costisitor sau sa diminueze ratele de dobanda, fapt ce ar alimenta si mai mult credit boomul.

→ Tarile cu regim de curs fix trebuie sa fie atente la procesul de renuntare la acest regim atunci cand va fi momentul adoptarii euro. Exista pericolul pierderii increderii si al deprecierii monedei nationale, avand efecte negative puternice asupra datoriilor firmelor si gospodariilor in tari unde datoria este foarte euroizata precum tarile baltice.

Oricare ar fi tipul de regim, un ingredient vital pentru succes este cresterea productivitatii.