Strategii de Amplasare ale Firmelor de Comert cu Amănuntul

I. Notiuni introductive

Un rol important în cadrul sistemelor de distributie a mărfurilor revine comertului cu amănuntul, care, alături de comertul cu ridicata, reprezintă o verigă intermediară în fluxul relatiilor producător-consumator. Într-o asemenea acceptiune, cunoasterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activităti oferă atât orientarea, cât si instrumentarul de actiune de care au nevoie întreprinderile din domeniul circulatiei mărfurilor.

I.1. Rolul economic si functiile comertului cu amănuntul

Comertul cu amănuntul reprezintă un ansamblu de activităti si relatii organizate si desfăsurate de unităti specializate pe circulatia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Dată fiind complexitatea activitătii care se desfăsoară în acest domeniu, pe lângă relatiile economice de schimb, comertul cu amănuntul presupune si relatii juridice, bancare, prestări de servicii, precum si relatii de muncă. Prin intermediul unor asemenea relatii, comertul cu amănuntul se integrează mecanismului de piată, fiind direct conectat cu toate cele patru componente ale pietei globale: piata bunurilor si serviciilor, piata capitalurilor, piata schimburilor monetare si piata fortei de muncă. (1)

Comertul cu amănuntul este înfăptuit de societăti comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unităti proprii ale producătorilor, diverse organizatii obstesti, asociatii etc.

Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pietei, întreprinderile comerciale cu amănuntul, indiferent de forma de proprietate, apartenentă, tipul, structura si mărimea lor, se aprovizionează cu mărfuri de la comerciantii cu ridicata sau de la producători, constituie în unitătile lor stocuri de mărfuri si apoi le vând către consumatori. Aceasta face ca sub aspect logistic comertul cu amănuntul să reprezinte o unitate a trei procese: aprovizionare-stocare-vânzare, unitate în cadrul căreia vânzările de mărfuri constituie activitatea esentială, specifică relatiilor de schimb din cadrul respectivei forme de comert.

Desfăsurând o activitate bine delimitată în procesul distributiei mărfurilor, comertul cu amănuntul prezintă o anumită specificitate. Respectiva specificitate este dată de următoarele elemente: mărfurile care se vând prin comertul cu amănuntul sunt destinate în cea mai mare parte consumului individual; vânzarea-cumpărarea are loc prin intermediul relatiilor bănesti; mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător consumului unei persoane sau familii într-o anumită perioadă de timp; prin vânzarea lor, mărfurile părăsesc sfera circulatiei, intrând în sfera consumului.

Analiza rolului economic al comertului cu amănuntul trebuie să plece de la ideea că vânzarea cu amănuntul este indispensabilă în viata economică a unei societăti, deoarece, prin intermediul acesteia, produsele sunt puse la dispozitia consumatorilor acolo unde acestia se găsesc si sunt oferite potrivit posibilitătilor de cumpărare ale acestora. Un asemenea rol rămâne acelasi, fie că este vorba de comertul traditional, realizat prin intermediul micilor magazine cu o suprafată redusă, fie că se au în vedere noile suprafete comerciale ale căror dimensiuni ating zeci de mii de metri pătrati.

Faptul că prin activitatea desfăsurată comertul cu amănuntul reprezintă o legătură între consumator si producător, fie în calitate de verigă intermediară independentă, fie împreună cu comertul cu ridicata, generează o serie de functii specifice acestuia în cadrul circulatiei mărfurilor. Între acestea, trei prezintă o importantă mai deosebită:

- Prima dintre cele trei functii mai importante ale comertului cu amănuntul se referă la faptul că acesta cumpără mărfuri pe care apoi le revinde în cantităti mici. În virtutea acestei functii, comertul cu amănuntul cumpără mărfuri în partizi care să corespundă capacitătii de stocare a fiecărei unităti din reteaua de distributie, partizi care apoi sunt descompuse, mărfurile respective fiind puse la dispozitia diferitelor categorii de clienti în cantităti mici si foarte mici, uneori chiar în limite inferioare etalonului de vânzare (de pildă, vânzări comensurabile prin intermediul submultiplilor metrului, litrului sau kilogramului). O asemenea functie generează, la rândul său, avantaje incontestabile pentru clientela care, pe de o parte, nu trebuie să-si investească veniturile decât pentru achizitionarea cantitătilor de produse strict necesare, iar, pe de altă parte, este ferită de grija depozitării unor cantităti de produse care i-ar depăsi consumul curent.