Strategii la SC Petrom SA

CAPITOLUL I

STRATEGIA ŞI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL FIRMEI

I.1. CONCEPTELE DE STRATEGIE SI MANAGEMENT STRATEGIC AL ORGANIZATIEI

În conceperea şi fundamentarea activităţilor firmelor un rol esenţial îl au strategiile şi politicile, eliberate de organismele manageriale.

Strategia desemnează ansamblul obiectivelor majore ale firmei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.

Din această definiţie a strategiei rezultă trăsăturile sale definitorii, astfel:

a. întotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit şi implicit, realizarea

unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune şi obiective. Obiectivele reprezintă fundamentul motivaţional şi acţional al strategiei, calitatea lor fiind determinată pentru performanţele viitoare ale organizaţiei.

b. strategia vizează perioade viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3-5

ani. De aici şi gradul ridicat de risc şi incertitudine ce-i este asociat, cu toată gama consecinţelor în procesul operaţionalizării.

c. conţinutul strategiei se rezumă la elemente esenţiale, concentrându-se

asupra evoluţiilor majore ale firmei, indiferent că acestea reprezintă sau nu schimbări faţă de perioada anterioară. Fireşte, cel mai adesea, prin strategie se prevăd mutaţii tehnologice, financiare, manageriale etc. de natură să asigure supravieţuirea şi dezvoltarea firmei.

d. strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi

mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

e. la baza abordării strategiei se află principiul echifinalităţii.

Potrivit acestuia, există mai multe modalităţi sau combinaţii de resurse şi acţiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv.

f. strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a

stakeholderilor. Se recomandă o negociere distributivă, bazată pe descoperirea de multidimensiuni, care să nu fie complet opuse. Ca urmare, se abandonează negocierea de tip câştig – pierdere, generatoare de conflicte latente sau deschise, şi se trece la negocierea de tip câştig - câştig în care ambele părţi implicate câştigă câte ceva. Pe această bază se facilitează armonizarea intereselor părţilor implicate, favorizând dezvoltarea unei culturi şi a unui sistem relaţional, propice obţinerii de performanţe ridicate pe termen lung.

I.2. COMPONENTELE STRATEGIEI

Componentele majore ale strategiei firmei sunt :

- misiunea;

- obiectivele fundamentale;

- opţiunile strategice;

- resursele;

- avantajul competitiv.

A) Misiunea firmei

Misiunea firmei constă în enunţarea cuprinzătoare a scopurilor fundamentale şi a concepţiei privind evoluţia şi desfăşurarea activităţilor firmei, prin care se diferenţiază de întreprinderile similare şi din care decurge sfera sau domeniul de activitate si piaţa deservită.

B) Obiectivele fundamentale

Prin obiective fundamentale se desemnează acele obiective ce au în vedere orizonturi îndelungate, de regulă 3-5 ani, şi care se referă la ansamblul activităţilor firmei sau la componente majore ale acesteia.

Obiectivele constituie prima componentă operaţională a strategiei care se formulează, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei firmei şi mediului, în interacţiunea lor.

Din punct de vedere al conţinutului, obiectivele fundamentale se divizează în două categorii : economice şi sociale. Obiectivele economice sintetizează şi cuantifică scopurile avute în vedere pe termen lung, de proprietar, managementul superior şi alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se referă la :

- câştigul pe acţiune;

- valoarea acţiunii;

- coeficientul de eficienţă a capitalului;

- profitul;

- rata profitului;

- cifra de afaceri;

- cota parte din piaţă;

- productivitatea muncii;

- calitatea produselor şi serviciilor.

C) Opţiunile strategice

Opţiunile strategice definesc abordările majore, cu implicaţii asupra conţinutului unei părţi apreciabile dintre activităţile firmei, pe baza cărora se stabileşte cum este posibilă şi raţională îndeplinirea obiectivelor strategice.

Dintre abordările sau modalităţile strategice, menţionăm: privatizarea, retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, diversificarea producţiei, asimilarea de noi produse, pătrunderea pe noi pieţe, formarea de societăţi mixte cu un partener străin, specializarea în producţie, profilarea şi reprofilarea firmei, combinarea producţiei, modernizarea organizării, informatizarea activităţilor etc.

D) Resursele

În strategii, resursele sunt prevăzute sub forma fondurilor circulante şi a celor pentru investiţii. Prima categorie de fonduri asigură resursele necesare desfăşurării activităţilor curente. Este foarte importantă dimensionarea lor raţională din punct de vedere economic. Două sunt pericolele majore care intervin. Primul şi cel mai frecvent, este subdimensionarea acestora, ceea ce generează absenţa lichidităţilor şi un grad prea ridicat de îndatorare la bănci. Al doilea, supradimensionarea fondurilor circulante, are ca efect o blocare inutilă a unor disponibilităţi, care pot fi utilizate cu o eficacitate sporită, schimbându-le destinaţia.

E) Avantajul competitiv

Prin avantaj competitiv desemnăm realizarea, de către o firmă, a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majorităţii concurenţilor.