Studiu de caz - Banca Națională a României - analiza politicii monetare în România în perioada 2008-2010

INTRODUCERE

Într-o economie complexă şi descentralizată, moneda este instrumentul unic al schimbului. Cererea si oferta de bunuri de pe pietele de schimb este mediată de monedă.

Moneda datează de la inceputurile civilizaţiei. Toate societăţile au folosit un tip sau altul de monedă.

Moneda facilitează tranzacţiile între diferiţi agenţi economici. Ea este indispensabilă pentru buna funcţionare a unei economii moderne. Moneda este o formă foarte specială de bunăstare, sau un activ.

În vorbirea curentă şi în lucrările de specialitate se utilizează atât noţiunea de bani cât şi cea de monedă. În prezent, termenul de monedă nu se foloseşte doar în accepţiune de piesă de metal determinată, ci (mai ales) în sensul său larg ce cuprinde şi bilete de bancă şi banii de cont. Privite în acest sens, extensiv, noţiunile de bani si de monedă pot fi considerate ca similare, iar circulaţia monetară identică cu circulaţia bănească.

Într-o prezentare sumară, dar care atinge aspectele esenţiale, consemnăm opinia marelui filozof antic grec Aristotel referitoare la banii văzuţi ca instrument ingenios creat de om ce reprezintă un „expedient pentru nevoia practică ”. Muncim pentru a câştiga bani şi încercăm să câştigăm bani pentru a putea avea la dispoziţie o locuinţă, un automobil şi tot ceea ce ne este necesar pentru a trăi. Pentru toate acestea avem nevoie de bani.

Conturile în bancă constituie monedă, ca de altfel şi biletele de bancă. Cu un cont în bancă îţi poţi achita, cu o simplă semnatură, cumpărăturile imediat. Indiferent de situaţie, cu excepţia sumelor mici care se acoperă cu bani lichizi, se poate plăti cu cec sau cu carte de credit. Aceasta pentru că este mai comod să dai o semnătură, decât să porţi sau să expediezi o cantitate importantă de bilete de bancă; de aceea, plăţile prin cec sau prin carte de credit s-au dezvoltat mult in toate ţările, graţie iniţiativei băncilor.

Băncile adună la un loc sigur banii clieţilor lor. Ele le execută ordinele şi le ţin conturile. În agenţiile bancare ţi se poate vira salariul, poţi beneficia de un împrumut pentru locuinţă, poţi obţine devize pentru o călătorie, poţi cumpăra obligaţiuni, poţi deschide un cont pe libret şi poţi face tot felul de operaţiuni şi plasamente.

Băncile sunt agrenaje esenţiale ale economiilor noastre. Dar, cu toate acestea, rolul lor este puţin cunoscut. În general sunt înţelese constrângerile producţiei; constrângeri fizice privitoare la substanţa si la orele de muncă. Sunt înţelese însă mult mai puţin, şi adesea deloc, constrângerile monedei.

Multă vreme, economiştii au crezut că pot face din monedă un instrument comod, care să permită schimburile. Astăzi se ştie că băncile şi moneda constituie importante elemente ale mecanismului economiei. Viaţa noastră cotidiană depinde direct de funcţionarea sistemului bancar şi de modul în care ţările respective şi cele vecine îşi administrează moneda. Gestiunea monedei este o problemă dificilă.

Moneda reprezintă ansamblul mijloacelor de plată utilizabile, în mod direct, pentru efectuarea plăţilor. Masa monetară este cantitatea de monedă în circulaţie, sub toate formele sale, bancnote sau depozite în conturi bancare.

Cu toate că moneda nu aduce nimic, ba chiar îşi pierde din puterea de cumpărare din cauza inflaţiei, particularii conservă în permanenţă o importantă parte din economiile lor sub formă de monedă. Această constatare arată clar că dorim să deţinem moneda pentru ea şi chiar să acceptăm să pierdem (puţin din puterea de cumpărare) pentru a păstra monedă. Ea determină astfel apariţia primului rol al băncilor în economie. Acestea păstrează banii particularilor pentru asigurarea plăţilor în cele mai comode condiţii: cecuri, viramente, prelevări. Băncile mai au şi un al doilea rol, poate mai important decât primul, acela de a crea monedă.

În procesul de finanţare a economiei naţionale apar ofertanţi de resurse financiare şi cei care au nevoie de acestea, precum şi un ansamblu de instituţii care intermediază tranzacţiile cu bani. Ofertanţii de resurse financiare sunt acei subiecţi economici care, datorită veniturilor de care dispun şi a programelor de consum, economisire şi investiţii au o capacitate suplimentară de finanţare spre deosebire de alţi agenţi economici care au nevoie de aceste resurse, fiind subiecţi ai căror planuri presupun un anumit volum de resurse financiare.

Se observă că activitatea economică implică formarea de resurse financiare, mobilizarea şi „punerea la lucru” a economiilor sau resurselor temporar disponibile, mişcarea liberă a capitalurilor. Asemenea procese complexe, bazate indeosebi pe relaţii de credit şi pe activitatea bancară, dau naştere unor pieţe specifice, generează fluxuri şi mecanisme deosebite şi antrenează efecte complexe. Locul central în acest sistem revine pieţei monetare.

Piaţa monetară este constituită din relaţiile, instituţiile şi pârghiile prin intermediul cărora se realizează mobilizarea resurselor băneşti din sectoarele în care ele depăşesc necesităţile perioadei respective şi transferarea lor spre sectoarele care au nevoie de monedă. Mai concret, ea este piaţa capitalurilor pe termen scurt, unde se intâlneşte cererea de împrumuturi, din partea agenţilor economici particulari şi a statului cu oferta de resurse financiare, prezentată de particulari, întreprinderi şi instituţii financiare.

Se remarcă rolul pieţei monetare şi anume, de a compensa excedentul cu deficitul de disponibilităţi băneşti.

Prin monedă, considerată obiectul tranzacţiilor de pe piaţa monetară, se realizează şi legătura dintre acestea si celelalte pieţe, deoarece prin monedă sunt reprezentate veniturile (salariile, profiturile, alte venituri) respectiv cererea şi, în consecinţă, consumul. Tot prin monedă se exprimă investiţiile şi în continuare funcţionarea pieţei capitalului, a producţiei şi a ofertei de bunuri şi servicii.

Banii, ca şi marfa şi piaţa, sunt entităţi care au apărut cu mult înaintea economiei de piaţă. În acest sistem economic însă, ei au devenit parte integrată a sistemului, ceea ce le conferă o importanţă deosebită, atât pentru activitatea fiecărui agent economic in parte, cât şi pentru activitatea economică in ansamblul său. Toate mişcările de pe celelalte pieţe se concentrează pe piaţa monetară, iar dereglările de pe această piaţă reflectă dereglările din funcţionarea sistemului. Din acest motiv, moneda devine un instrument de maximă importanţă prin care se urmăreşte şi efectul invers, de influenţare şi de reglare a activităţii economice prin politicile monetariste.