Studiul privind Rolul Managementului în Activitatea Bancară

CAPITOLUL I

Managementul in activitatea bancară

1.1. Sectorul bancar modern - evoluţie şi factori de influentă

Originea activităţii bancare se află în urmă cu câteva secole, dar ceea ce astăzi cunoaştem drept industria serviciilor financiare s-a dezvoltat în secolul XX.

Criza din 1929 a implicat, în Europa Occidentală în special, dar şi în America şi Asia, falimentul a numeroase instituţii financiare de dimensiuni reduse, precum şi ruinarea micilor depunători, care nu au putut retrage fonduri în timp util. Guvernanţii au reacţionat prin intermediul singurului instrument la îndemână — controlul activităţilor bancare fundamentale: atragerea de fonduri şi serviciul de creditare, norme şi reglementări prudenţia1e. Cu astfel de normative se pretindea atingerea unei anumite stabilităţi a patrimoniului deponenţi1or şi apărarea împotriva oligopolului în sector.

O tendinţă comună multor tări a fost impunerea unei anumite specializări a instituţiilor din sector, adică separarea băncilor comerciale de celelate societăti bancare sau financiare.

Intervenţia statului în activitatea bancarã a însemnat stabilirea de condiţii restrictive privind ramificaţia în teritoriu: cerinte de intrare în sector, norme de solvabilitate, tipuri de operaiuni.permise etc. Astfel s-a redus gradul de rivalitate şi, ca o consecinţă, s-au stabilit cotele de piaţă, iar pe de altă parte s-a limitat nivelul riscului asumabil şi se proteja marja de intermediere.

Al II-lea Rãzboi Mondial nu a adus mari schimbări în desfăşurarea activităţii bancare; se accentuează politica de orientare a resurselor financiare spre investiţii de reconstrucţie şi refacere a industriei şi infrastructurii, concomitent cu menţinerea unui control al inflatiei prin politici specifice.

Anii ‘60 marchează un avânt economic, în condiţiile în care inflaţia s-a menţinut la cote controlabile. Anii ‘70 aduc criza petrolului, stagnarea creşterii economice şi preţuri galopante. Întreprindenrile au căutat să investească prin plasamente sigure ca măsură de protecţie împotriva instabilităţii economice. Ca răspuns instituţiile financiare au trecut la procese de inovare financiară care au făcut loc unor instrumente şi practici noi pe pieţele financiare internaţionale, în continuă dezvoltare.

Procesul continuu de inovare îşi încetineşte ritmul în anii '80, dar are loc o

consolidare a instrumentelor noi şi o perfecţionare a practicilor pe pieţele care au avut

nevoie de o perioadă de organizare şi adaptare la operaţionalizarea noilor instrumente.

Guvernele au avut şi ele partea lor de influenţă în procesul de inovare prin

continua preocupare de finanţare a deficitelor publice în creştere; astfel s-a creat o

concurentă cu sectorul privat in obţinerea de fonduri pentru necesarul public.

Dacă ceea ce s-a menţionat până acum poate fi considerat istorie, "în actualitate aceste procese se repetă deşi partea inovatoare s-a accentuat şi extins şi în alte aspecte cum ar fi: apariţia de operatori intermediari financiari nebancari, avantajele datorită costurilor operaţionale mai reduse, relativa independenţă faţă de stat în activitate şi capacităţii lor de a răspunde mai adecvat la cerinţele depunătorilor; creşterea gradului de cunoaştere a sectorului de către un număr din ce în ce mai semnificativ de depunători şi investitori.

Ca o consecinţă a procesului de inovare menţionăm creşterea concurenţei în sector, chiar dacă la proces a contribuit şi scăderea continuă a controlului. În pofida globalizării pieţelor financiare, concurenţa a condus la fragmentarea afacerii bancare prin diversificarea activităţilor cu scopul de a facilita vânzarea şi cumpărarea de titluri (active şi pasive) precum şi alcătuirea unui portofoliu de investiţii cu care se pot obţine avantaje comparative.

Fără îndoială trebuie să menţionăm şi aspectul fragilităţii financiare, ca o

consecinţă a concurenţei, degradarea calităţii activelor în bilanţ, deteriorarea conturilor de rezultate şi o mai mare variabilitate a rentabilităţii.

Fenomenul de dezintermediere ia amploare, în condiţiile în care piaţa le acordă o cotă mai mare de încredere, accesul direct şi uşor la fondurile disponibile, prin evitarea participării entităţilor financiare în operaţiuni. Acestea rămin cu clienţii "periculoşi" dar cărora trebuie să le acorde asistenţă pentru a plasa economiile.

Acestor factori trebuie să le adăugăm volatilitatea dobânzilor, ratelor de schimb şi efectul asupra indicilor de rambursare a împrumuturilor.

Evolutia activităţii sectorului bancar se manifestă în zilele noastre în două aspecte fundamentale:

- conjunctura în care se desfăşoară activitatea de intermediere;