Superdezvoltare, supraproducție și risipă în agricultura Statelor Unite ale Americii

1. Agricultura Statelor Unite şi problema supraproducţiei

Mulţi ani s-a considerat că problema fundamentală cu care se confruntă umanitatea este cea esenţial malthusiană şi anume sporirea populaţiei peste posibilităţile producţiei, dar există câteve societăţi care pot organiza producţia la un asemenea nivel succesul lor fenomenal să-şi creeze propriile lui probleme economice, sociale, politice, etice şi de management al resurselor naturale.

Deşi cei mai mulţi dintre noi sunt de acord că raportul F.A.O. (Organizaţia Alimentelor şi Agriculturii) conform căruia există 500 de milioane de oameni subalimentaţi în lume este o oroare mult mai mare decât munţii de cereale şi alimente datoraţi supraproducţiei din Statele Unite, trebuie considerat faptul că ambele sunt aspecte ale realităţii lumii în care trăim şi că ele reflectă diferenţele fundamentale care există între oameni, societăţi şi ţări, în ceea ce priveşte relaţia lor cu mediul natural.

În Statele Unite societatea deosebit de inventivă şi productivă trebuie să se împace cu consecinţele succesului său în ceea ce priveşte creşterea producţiei agricole. Chiar dacă măsurile administrative pe termen scurt par să amâne sau să rezolve temporar unele situaţii mai urgrnte, adevăratele probleme ale supraproducţiei sunt pe termen lung şi adânc înrădăcinate atât în economia şi societatea americană, cât şi în sistemul socio-economic internaţional actual.

1.1. Producţia agricolă în Statele Unite. Extindere şi intensificare

Se observă foarte uşor din Figura 1 că producţia agricolă totală a crescut încontinuu, mai ales după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, chiar dacă au existat mici fluctuaţii în producţia de şeptel.

Drept urmare a creşterilor din producţia agricolă Statele Unite au exportat în anul 1981 produse agricole în valoare de 42 miliarde de dolari, cu toate că populaţia înregistrase între anii 1950 şi 1980 o creştere cu peste 75 milioane de oameni.

Creşterea producţiei agricole poate fi realizată fie prin extindere, fie prin intensificare, fie prin ambele simultan. În timp istoric suprafaţa cultivată a Statelor Unite s-a extins prin procesul de “cucerire” a Vestului, iar mai apoi noi suprafeţe au fost aduse în folosinţă prin extinderea irigaţiilor, în special în statele din vestul continentului unde suprafaţa agricolă irigată a crescut între anii 1950 şi 1980 de la 25 la 45 milioane de acri (de la 10 la 18 milioane hectare).

De asemenea, agricultura americană s-a caracterizat de-a lungul timpului printr-un proces de intensificare a folosirii pământurilor cultivate şi a creşterii animalelor prin aplicarea ştiinţei şi a tehnologiilor revoluţionare. Spre exemplu, dacă în anul 1940 era nevoie de 12 până la 14 săptămâni pentru a produce un pui de 2 kg, iar pasărea consuma 8 kg de hrană pentru fiecare kilogram de carne pe care îl dădea, în anul 1980 un astfel de pui putea fi produs în doar 8 săptămâni la un cost de mai puţin de 4 kg hrană pentru 1 kg carne dat. În ceea ce priveşte cultura plantelor productivităţile erau cu 20% mai scăzute decât cele obţinute în Europa datorită naturii extensive a culturii pământului în Statele Unite.