Taxa pe Valoarea Adăugată

În România, taxa pe valoarea adăugată a fost cuprinsă în lista veniturilor fiscale începând cu data de 1 iulie 1993, înlocuind astfel, vechiul impozit pe circulaţia mărfurilor, decizia luată fiind o macrodecizie fiscală, cu mari influenţe asupra întregului sistem fiscal românesc.

Sfera de cuprindere, operaţiunile impozabile, scutirile de la impozit, regulile de impozitare, persoanele obligate la plata acestui impozit, faptul generator şi exigibilitatea, baza de impozitare, cotele de impozitare, regimul deducerilor sunt elemente ce au suferit semnificative modificări de la aplicarea pentru prima dată a acestui impozit şi până în prezent.

Prin Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi adăugirile ulterioare, taxa pe valoarea adăugată a fost reglementată prin intermediul Titlului VI, astfel:

CAPITOLUL I - Definiţii

CAPITOLUL II - Operaţiuni impozabile

CAPITOLUL III - Persoane impozabile

CAPITOLUL IV - Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL V - Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL VI - Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

CAPITOLUL VII - Baza de impozitare

CAPITOLUL VIII - Cotele de taxă

CAPITOLUL IX - Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL X - Regimul deducerilor

CAPITOLUL XI – Persoanele obligate la plata taxei

CAPITOLUL XII – Regimuri speciale;

CAPITOLUL XIII - Obligaţii

CAPITOLUL XIV - Dispoziţii comune

CAPITOLUL XV - Dispoziţii tranzitorii

CAPITOLUL I - Definiţii

Taxa pe valoarea adăugată este o principală sursă pentru constituirea veniturilor bugetare, datorită faptului că este un impozit general, aplicat, în principiu, la toate tranzacţiile comerciale, că este un impozit pe consum, fiind suportat de consumatorul final, că este datorat sub forma unei cote procentuale din preţ, fiind vizibil în fiecare stadiu unde intervin tranzacţii comerciale şi că este neutru în raport cu numărul tranzacţiilor comerciale, toate aceste reflectând astfel particularităţile acestui impozit indirect.

TVA este o taxa generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic: producţia, serviciile şi distribuţia, până la consumul final.

Deoarece se datorează asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic, înţelegând prin aceasta diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aceluiaşi stadiu, acest impozit este multistadial.

CAPITOLUL II - Operaţiuni impozabile

Operaţiunile care îndeplinesc cumulativ anumite condiţii:

- constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice;

intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată şi poartă denumirea de operaţiuni impozabile.

Este, de asemenea, operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România.

Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România:

a) o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă;

b) o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;

c) o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.

Operaţiunile impozabile pot fi:

- operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute de reglementările în vigoare;

- operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

- operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

- operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

CAPITOLUL III - Persoane impozabile

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc activităţile economice ale producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora, inclusiv activitatea economică de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile.

Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:

a) telecomunicaţii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;

c) transport de bunuri şi de persoane;

d) servicii prestate în porturi şi aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activităţile organismelor de publicitate comercială;

i) activităţile agenţiilor de călătorie;

j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;

k) operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.

Prin excepţie, orice persoană care efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.

CAPITOLUL IV – Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Livrarea de bunuri

Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia.

Următoarele operaţiuni sunt considerate livrări de bunuri:

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

Nu constituie livrare de bunuri:

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile stabilite prin norme;

c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme.