Taxele și Taxele Impozite

I – IMPOZITELE

1.1 CONCEPTUL DE IMPOZIT

Folosirea termenului de "impozit" este cunoscută din timpuri mai vechi, dar s-a dezvoltat odată cu trecerea la capitalism, când impozitele au devenit calea principală pentru formarea veniturilor statului.

Se crede că noţiunea "impozit" vine de la latinescul "imponere", care înseamnă a stabili cu forţa, a impune

În capitalism s-a conturat clar faptul că impozitul este o plată bănească, silită, definitivă şi fără contraprestaţie făcută de o persoană fizică sau juridică la dispoziţia statului pentru acoperirea cheltuielilor necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale. Cea mai cuprinzătoare definiţie dată în acest sens aparţine lui Gaston Jeze, care scrie că: "impozitul este o prestaţie pecuniară, impusă particularilor prin voinţa autorităţii, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii sarcinilor publice"

1.2 DEFINIŢIE ŞI CARACTERISTICI

Rolul impozitelor se manifestă pe multiple planuri: financiar, economic, social, politic.

1) Rolul financiar se concretizează în faptul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice. Impozitele sunt preponderente în cadrul resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice, deşi ponderea lor în totalul resurselor diferă de la ţară la ţară, şi de la o etapă la alta de dezvoltare a ţării.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor se procură peste 80% din totalul resurselor financiare ale statului. În ţările în curs de dezvoltare, în medie, ponderea impozitelor în total venituri curente este una mai mică, dar diferă foarte mult de la o ţară la alta, fiind cuprinsă între 25% şi peste 80%.

Pe plan economic rolul impozitelor se concretizează în folosirea lor de către stat pentru a orienta politica economică într-o anumită direcţie. Astfel cu ajutorul impozitelor se stimulează anumite activităţi, iar altele se restrâng, se stimulează consumul anumitor produse, iar al altora se descurajează, se stimulează sau nu comerţul exterior etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă prin degrevarea de sarcini fiscale şi în facilităţile fiscale acordate anumitor categorii ale populaţiei (care realizează un nivel minim de impozit, care au familii numeroase, care au merite deosebite pe plan civic (de exemplu au calitatea de revoluţionar etc.) sau prin impozitarea mai accentuată a altor categorii (cu venituri mari, posesori de avere, fără copii etc).

Pe plan politic, impozitele sunt folosite adesea pentru a stimula relaţiile economice cu anumite state sau a le restrânge, mai ales faţă de ţările care duc o politică neamicală faţă de tara care stabileşte impozitele.

1.3 PRINCIPIILE IMPUNERII

Stabilirea şi perceperea impozitelor trebuie să fie dominate de anumite principii. Teoria şi practica fiscală au stabilit anumite cerinţe, cărora trebuie să le răspundă introducerea şi practicarea oricărui impozit. Aceste cerinţe nu sunt aceleaşi în toate etapele, ci s-au schimbat odată cu evoluţia finanţelor. În cadrul finanţelor clasice, două principii fundamentale dominau impozitul: randamentul şi egalitatea . Realizarea acestora presupunea respectarea altor cerinţe secundare. În finanţele moderne, acestor două principii clasice, li se mai adaugă altele, determinate de intervenţionismul statului în viaţa economică şi socială, numite principii de politică economică şi socială. În plus egalitatea a fost înlocuită cu echitatea.

În primul rând impozitul trebuie să aducă cu cheltuieli minime, maximum de resurse pentru stat, adică să aibă un randament ridicat. Un impozit trebuie să prezinte trei calităţi: productivitate, stabilitate şi elasticitate.