Tendințe în evoluția populației ocupate în servicii

I. Analiza ponderii populatiei ocupate in sectorul serviciilor in Romania

Repartizarea populatiei ocupate pe activitati ale economiei nationale intr-o anumita perioada constituie o reflectare a nivelului de dezvoltare economico-sociala a tarii. In ceea ce priveste sectoarele de activitate, analiza datelor statistice indica existenta unei legaturi stranse intre nivelul dezvoltarii economice si structura economiei nationale, intre ponderea serviciilor in populatia ocupata si crearea produsului intern brut.

Populatia ocupata civila cuprinde potrivit metodologiei balantei fortei de munca, toate persoanele care au o ocupatie aducatoare de venit, pe care o exercita in mod obisnuit in una din activitatile economiei nationale, fiind incadrate intr-o activitate economica sau sociala, in baza unui contract de munca sau in mod independent (pe cont propriu) in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura etc. Categoriile de persoane incluse sunt:

- Salariati ce lucreaza in una din activitatile economiei nationale la unitati din sectorul public, mixt, privat, cooperatist, obstesc;

- Patroni-conducatori de unitati private  care utilizeaza pentru realizarea activitatii forta de munca salariata;

- Lucratori pe cont propriu

- Lucratori familiali neremunerati.

Populatia ocupata civila nu cuprinde cadrele militare si persoanele asimilate acestora neangrenate in activitati economice (pesonalul M.Ap.N., M.A.I., S.R.I., militari in termen), detinutii si salariatii organizatiilor politice si obstesti.

Structura ocuparii pe sectoare din tarile Europei Occidentale este rezultatul unei evolutii indelungate, marcata de importante deplasari, fenomene si tendinte noi in functie de nivelul de dezvoltare a societatii. Pe masura cresterii nivelului de dezvoltare economica si sociala, are loc o ridicare a productivitatii muncii in agricultura si in activitatile manufacturiere, fenomen care determina reducerea populatiei ocupate in aceste sectoare si sporirea acesteia in sfera serviciilor.

In Romania orientarea preponderenta, inainte de 1990, a efortului investitional catre industrie si, in mai mica masura, catre agricultura si constructii ( in 1989, 43,4% din totalul investitiilor au fost in industrie, 16,8% in agricultura-silvicultura si 4,7% in constructii) au determinat concentrarea a trei sferturi din populatia ocupata in aceste ramuri si numai un sfert in sfera serviciilor. Din acest punct de vedere, tara noastra se situa pe ultimul loc dintr-un numar de 22 de tari europene. Comparand gradul de tertiarizare a economiei ( in tranzitie ) in tarile central si est-europene se constata ramanerea in urma a Romaniei.