Teoriile Clasice

INTRODUCERE

Schimbarile de anvergura care au avut loc in economia si gandirea economica din Europa Apuseana, in decursul secolelor XVIII si XIX, au impus extinderea si aprofundarea demersului teoretic al economistilor cu privire la comertul exterior si/sau international.

Ca intotdeauna, in decursul epocii moderne si contemporane, aspectele normative si cele cognitive s-au interferat mereu, stimuland progresul gandirii economice, deci si teoriile despre comertul international si politicile comerciale externe.

Pentru a usura si a accelera generalizarea economiei moderne de piata, economistii realisti ai timpului au inteles nevoia de libertate a agentilor economici autonomi. In viziunea lor, libera initiativa privata era compatibila cu eficienta economica intr-un cadru institutional mai flexibil decat pe timpul mercantilistilor, ceea ce i-a determinat sa preconizeze si sa sustina liberalismul economic, ca doctrina si ca politica economica, atat in interiorul tarii respective, cat si in relatiile comerciale dintre tari, deci pe piata mondiala. Aceasta preocupare precum si performantele metodologice si teoretice remarcabile ale acestor ganditori le-au atras denumirea de liberali clasici. Cei mai de seama au fost: W. Petty, J. Locke, D. Hume, Fr. Quesnay, A.R.J. Turgot, A. Smith, B. Franklin, J. Mill, D. Ricardo, J. St. Mill etc.

Patru dintre acestia au avut contributii substantiale la analiza pozitiva a schimburilor economice internationale si a circulatiei monetare intre tari si anume: A. Smith, care a elaborat teoriile „maini invizibile”, a diviziunii muncii si a avantajului absolut, D. Hume si D. Ricardo in dezvoltarea teoriei cantitative asupra banilor si circulatiei monetare (inclusiv a metalelor pretioase) la scara mondiala, precum si R. Torrens si D. Ricardo in formularea variantei clasice (initiale) a teoriei costurilor comparative de productie si a avantajelor relative reciproce ale partenerilor din comertul international modern.

Continutul si performantele diferitelor teorii despre comertul internatioanl au fost influentate nu numai de problemele practice afalate la ordinea zilei, ci si de starea generala a gandirii economice, de progresele realizate in epistemologia si metodologia cunoasterii stiintifice.

Conturarea liberalismului ca un curent distinct in gandirea economica, in intervalul de timp cuprins intre mujlocul secolului al XVII-lea si mijlocul secolului al XVIII-lea, a coincis cu elaborarea unei noi paradigme in cunoasterea vietii economice de care se leaga patru dintre cele mai cunoscute si raspandite teorii despre comertul international si anume: teoria avantajului absolut, teoria costurilor comparative de productie si a avantajelor relative in comertul international modern, teoria cantitativa asupra banilor si teoria pietelor.

CAPITOLUL I. A. SMITH, D. RICARDO, J. ST. MILL

1.1. Adam Smith

Adam Smith a avut intuitia ce a revolutionat gandirea economica de dupa el, conform careia nu natura- cum credeau fiziocratii, sau munca din domeniul extractiei metalelor pretioase- cum credea Petty, este izvorul valorii, ci munca umana, extinzand producerea valorii la toate ramurile productiei materiale. „Munca – scria Smith in „Avutia natiunilor” – a fost primul pret, prima moneda de cumparare cu care erau platite toate lucrurile”. Prin afirmarea faptului ca originea valorii de schimb se afla in munca, Smith a pus bazele teoriei obiective a valorii sau a valorii-munca.