Tipuri ale economiei de piață

Majoritatea covărșitoare a țarilor lumii au ințeles necesitatea apelării la economia de piață, iar fiecare din aceste țări a preluat o parte din caracteristicile economiei de piață pe care s-a axat în special, punându-și de asemenea amprenta asupra ei. Astfel ca, aproape fiecare țară are varianta ei originală de economie de piață, aducând ceva nou față de celelalte variante deja existente. Din această abordare diferită a economiei de piață, de la o țară la alta rezultă o clasificare a tipurilor concrete de economie de piață. Acestea sunt:

1. Tipul Anglo-Saxon - aplicat in S.U.A., Anglia, Canada

2. Tipul Vest-European - aplicat in Italia și Franța

3. Economia socială de piață - aplicată în Austria, Olanda și Germania

4. Tipul Nordic - aplicat în Suedia, Norvegia și Danemarca

5. Economia paternalistă - aplicată în Japonia

6. Economia de piață - orientată și dependența de exterior - aplicată în statele mici independente, fostele colonii.

Modelul American:

America datorează nivelul dezvoltării sale economice actuale factorilor istorici, precum lipsa perioadei feudaliste, factorilor sociali, respectiv experiența pe care populația coloniilor a dobandit-o de-a lungul perioadei de dominație imperială, învățând astfel să se organizeze, să se conducă si să-și asigure produsele necesare consumului propriu prin forțe proprii, cât și bogațiilor existente pe acest continent.

Ca și în cazul tuturor celorlalte state bazate pe economia de piață, actul politic își are justificarea în cel economic, la fel petrecându-se și cu relansarea economiei americane dupa caștigul în alegeri al lui Ronald Reagan. El a facut prin sloganul “America revine” să dispară din mentalitatea americanilor trista amintire a războiului din Vietnam și a celui din Coreea și de asemenea a trezit la viață energia americană si mitul pionierilor.

Forța cea noua îi vine Americii din eșecurile precedente și din criza teoriei keysiene ilustrată de recesiunea din anii ‘70. Într-adevăr acesta păruse să anunțe sfârșitul unei teorii care se baza pe stimularea cererii si pe deficitul bugetar si care anterior contribuise - mai ales în Europa - la succesul “Celor 30 de ani glorioși 1945-1975”. Însă, S.U.A. este departe de a fi singura care a înmormantat în 1980 ideile lui Keynes.

Modelul economic de piață american se află la confluența a două mari modele teoretice și anume :

- modelul neoclasic ( în acest tip de economie , intervenția statului este exclusă );

- modelul keynsist ( în care intervenția este acceptată doar ca agent economic și decizional ) .

Dezvoltarea Statelor Unite este susținută de asemenea și de alte organisme economice internaționale de renume, cum sunt: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) și Fondul Monetar Internațional (FMI). Acum S.U.A. este respectată, imitată și invidiată din nou preluând conducerera (leadership).

FUNDAMENTAREA PUTERII AMERICANE

Relansarea economiei americane care începe cu preluarea puterii de către Reagan, are la baza în primul rând un activ fară echivalent, o importanță moștenire economică, financiară și tehnologică; de asemenea, nu trebuie neglijat aportul categoriilor de forță de muncă la dezvoltarea și extinderea influenței economiei americane.

Actul economic, politic și măsurile sociale se completează una pe cealaltă, fiecare din aceste componente obținând unele avantaje din această comuniune de interese.

Fondul prielnic, privilegiile de care a putut beneficia economia americană, sunt în principal urmatoarele:

1. Stocul de capital pe care Statele Unite nu a încetat să îl acumuleze de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până astăzi, este incomparabil. În interiorul granițelor Statele Unite posedă imense infrastructuri, de cele mai multe ori dintre cele mai moderne: aeroporturi, autostrăzi, universități, uzine, patrimoniu imobiliar. În afara granițelor, multinaționalele americane controlează active uriașe și puternic subestimate de o contabilitate efectuată de cele mai multe ori în termeni de costuri de achiziție care nu țin seama de reevaluările actuale.

2. Resursele primare de care dispun Statele Unite, sunt printre cele mai importante de pe glob. Rezervele ei energetice - în special sub formă de gaz natural și de carbune - sunt imense. Cu excepția câtorva minereuri strategice, ea posedă aproape toate metalele. Potențialul uman american al patrulea din lume din punct de vedere numeric, însă primul în rândul țărilor civilizate, constituie la rândul ei o bogație fără echivalent. Deci, s-ar putea spune că acest stat stă pe un munte de aur.

Toate acestea, nu ar constitui însă un avantaj în posesia altei economii deoarece nu fiecare stat este capabil să își organizeze, gestioneze și administreze resursele primare și secundare cu atât discernământ, cum o fac reprezentanții economiei americane. Pentru unii există chiar și în acest moment banala întrebare “dacă americanii au atât de multe resurse, mai ales în domeniul gazelor naturale și petrolului, de ce sunt pe primul loc în clasamentul țărilor importatoare de petrol, exportat de către țările Orientului Mijlociu ?”. Răspunsul derivă din simpla strategie pe care o folosesc managerii americani, aceea că resursele proprii trebuie păstrate cu mare grijă, folosite eficient, pentru că așa cum știm există un real și permanent dezechilibru între nevoile umane nelimitate și resursele limitate de către potențialul planetei. Deci, atunci când în Orientul Mijlociu resursele de petrol vor fi aproape de zero, Statele Unite vor fi printre puținele state care își vor putea desfășura activitatea de producție folosind resursele proprii; scopul propus va fi astfel atins, pentru că perioada de timp pe care o oferă folosirea resurselor din exterior, poate fi folosită în scopul dezvoltării unor noi tehnologii care să necesite injectarea în procesul de producție a unor cantități mai mici de produse petroliere sau înlocuirea totală a acestora cu alte produse mai eficiente din punct de vedere economic și ecologic.

3. Tehnologia - în acest domeniu, S.U.A. beneficiază de un avantaj însemnat. Cei mai mari cercetători, cei mai buni ingineri, cei mai dotați studenți au venit să lucreze în Statele Unite. Ei, aduc acel faimos capital în privința căruia toată lumea este de acord că este cel mai important - materia cenușie - sau capitalul intelectual dobândit. Din acest punct de vedere, Statele Unite speculează pe piața internațională a forței de muncă, achiziționarea celor mai mari specialiști din alte țări. Acest proces de transferare a valorilor, de la țările care nu își pot permite sa își susțină așa cum ar trebui valorile, la alte țări care au această abilitate, este unul foarte trist însă cu consecințe avantajoase pentru țările din a doua categorie. Între acestea, se află și Statele Unite care beneficiază la rândul lor de aceste avantaje.

4. Privilegiul monetar, care se dovedește a fi hotărâtor. Începând cu 1945, dolarul servește drept monedă de referință în tranzacțiile internaționale. De asemenea, el este și principala monedă de rezervă pe care o înmagazinează băncile centrale din majoritatea țărilor.