Tipurile de Contracte

Pe piata de capital exista o multitudine de contracte, prin acest proiect dorim sa evidetiem caracteristicile celor mai utilizate contracte si anume: contractele spot, contractele forward si contractele futures.

Contractul spot

Reprezinta o intelegere intre un cumparator si un vanzator de a cumpara, respectiv de a vinde o anumita cantitate de marfa la un anumit pret cu livrare si plata imediata. Exemple: cumparaturile la piata, un schimb valutar, cumpararea sau vanzarea de actiuni la bursa.

In general, un contract comercial stabileste trei termeni principali de tranzactionare al unui produs:cantitatea, pretul si termenul de livrare. Numit si “la disponbil”, contractul spot reprezinta o intelegere intre un cumparator si un vanzator de a cumpara, respectiv de a vinde o anumita cantiate de marfa la un anumit pret cu livrare si plata imediata.

In aceasta situatie, cantitatea si pretul se negociaza iar termenul de livrare este standardizat.

Exemple de tranzactii “spot”: orice operatiune care presupune schimbul “marfa contra bani” cu plata si livrare pe loc sau intr-un interval de timp foarte scurt poate fi catalogata drept tranzactie “spot” (ca echivalent al termenului “spot” se mai utilizeaza denumirile “cash”, “la vedere”,“la diponibil”).

Schimburile “marfa contra bani” din pietele agroalimentare nu sunt altceva decat niste tranzactii “spot”. Clientul-cumparator negociaza cu negustorul pretul si cantitatea pentru produsele pe care doreste sa le cumpere si in momentul in care cei doi se pun de accord vanzatorul primeste banii iar cumparatorul pleaca cu marfa.

Un schimb valutar efectuat la ghiseul unei banci sau al unei case de schimb este o tranzactie “spot”, in acest caz marfa care face obiectul schimbului fiind o anumita valuta. Schimbarea a 1.000 dolari SUA in lei inseamna de fapt vanzarea dolarilor SUA contra leilor romanesti. De asemenea, tranzactiile efectuate de bancile comerciale pe piata valutara interbancara sunt de tip “spot”, acestea negociind intr-un cadru organizat cantitatile si preturile diferitelor valute. Aceasta piata este pe plan international una din cele mai mari din punct de vedere al volumului de schimburi (se mai numeste si piata Forex sau FX).

De asemenea, piata de capital este una de tip “spot” chiar daca in acest caz intervine un mic interval de timp necesar efectuarii decontarilor intre intermediari. Tranzactiile pe aceasta piata presupun clasicul schimb “marfa contra bani”, marfa fiind de aceasta data reprezentata de actiuni, titluri de stat, diverse obligatiuni, etc. Nimeni nu poate cumpara actiuni daca nu dovedeste ca detine banii necesari.Primele burse de marfuri au aparut ca locatii centralizarea pentru tranzactiile spot .

Concluzie: contractele spot au cantitate negociabila, pret negociabila si termen de livrare standardizat (pe loc sau foarte scurt).

Contractul forward

Acest tip de contract reprezinta o treapta intermediara intre contractul spot si cel futures in sensul ca apare conditia de livrare si plata la scadenta. Cumparatorul si vanzatorul negociaza toti cei trei termeni principali ai contractului, deci si termenul de livrare numit si “scadenta”.

Printr-un astfel de contract, cumparatorul este asigurat ca la un anumit moment in viitor va primi o anumita cantitate de produse contra unui pret stabilit in momentul semnarii contractului. Principalul avantaj al contractului forward il constituie siguranta pretului.

Pe langa siguranta pretului, contractul forward trebuie sa confere celor doua parti si o siguranta a schimbului “marfa contra bani”. Daca la scadenta vanzatorul refuza sa livreze produsele atunci, odata cu marfa, cumparatorul pierde si pretul negociat cu mult timp inainte. La fel, daca cumparatorul refuza sa plateasca marfa la scadenta, vanzatorul ramane cu produsele nevandute si trebuie sa gaseasca alt cumparator in alte conditii de pret. In cazul in care pretul produselor respective scade, el va inregistra o pierdere.

Pentru eliminarea riscului de contraparte, o clauza a contractului forward stipuleaza ca cei doi participanti la schimb trebuie sa constituie o garantie in bani (de obicei un anumit procent din valoarea marfurilor ce fac obiectul contractului) care va fi pastrata pana la scadenta de catre o terta persoana. In cazul neexecutarii contractului la scadenta, partea vinovata pierde garantia in favoarea celeilalte. Aceasta garantie nu este altceva decat o masura de asigurare a bunei executii a contractului la scadenta.

Exemple de contracte “forward “

Bancile ofera clientilor care deruleaza operatiuni in valuta posibilitatea “blocarii” cursului pentru un anumit interval de timp (o luna, 3, 6 luni sau chiar un an).