Tranzacții pe piața piețelor negociate

Capitolul I

Caracteristicile pieţelor de negocieri

1.1. Introducere în operaţiunile de piaţă

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către orice entităţi publice şi private solicitatoare de fonduri.

Piaţa de capital funcţionează ca un mecanism de legătură între cei la nivelul cărora se manifestă un surplus de capital – investitorii – şi cei care au nevoie de capital – entităţi.

Conceptul de piaţă de capital are însă conotaţii mult mai profunde, ce decurg din relaţiile de alocare a resurselor disponibile în scopul fructificării acestora şi al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie.

Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termeni scurt şi mediu , fiind reprezentată de piaţa interbancară şi de piaţa titlurilor de creanţă negociabile. Pe piaţa interbancară operează banca de emisiune, băncile comerciale, băncile specializate, trezoreria statului, casele de economii, care au calitatea de creditori, dar şi de debitori în cazul completării fondurilor proprii.

Piaţa ipotecară este o piaţă specifică finanţării construcţiei de locuinţe, pe care acţionează organismele ce acordă împrumuturi sub forma creditului ipotecar, organismele speciale de refinanţare care asigură reintregirea fondurilor băncilor creditoare, precum şi băncilor ipotecare.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se cumpără şi se vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor. Ea exprimă o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri.

Piaţa primară reprezintă acel segement de piaţă pe care se emit şi se vând sau se distribuie valorile mobiliare către primii deţinători. Piaţa primară constituie un circuit de finanţare specializat. Această piaţă permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen lung. Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.

Piaţa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare, atât buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor. Învestitorii au posibilitatea de a negocia în orice moment acţiunile şi obligaţiunile deţinute în portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare.

Cele două segmente de piaţă se intercondiţionează. Piaţa secundară nu poate exsta fără piaţa primară şi totodată, funcţionarea pieţei primare este influenţată de capacitatea pieţei secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare şi transformarea lor în lichidităţi.

1.2. Caracteristicile pieţelor de negocieri

Piaţa de negocieri este cea pe care sunt tranzacţionate valori mobiliare emise şi necotate la bursă, cum sunt: valorile mobiliare ce nu întrunesc condiţiile de admitere la cota bursei, acţiunile societăţilor care nu sunt interesate să solicite admiterea la cota bursei, titlurile emise de fondurile mutuale, obligaţiunile guvernamentale şi municipale pentru care prospectul de emisiune nu este depus la bursă, obligaţiunile emise de societăţile comerciale.

Piaţa de negocieri este denumită generic „over – the - counter” - OTC – sau piaţă „la ghişeu”. Prin tradiţie, societăţile puternice cu o îndelungată activitate şi cu o perfomanţă motabilă sunt cotate la bursă. Celelalte, fie ele afaceri noi sau interes regional, se tranzacţionează pe o piaţă difuză, nelocalizată într-un anumit sediu, ci existentă la „ghişeele” societăţilor de intermediere.

Piaţa OTC este o piaţă electronică, preluând în mare măsură tehnicile de tranzacţionare şi exigenţele bursiere. Numărul valorilor mobiliare listate pe piaţa OTC este mare, tranzacţionarea se face de la distanţă, din sediile societăţilor de intermediere, iar accesul în sistem este simplu.

Piaţa de negocieri, ca piaţă interdealeri, este alcătuită dintr-un sistem de relaţii între firme de brokeri-dealeri şi între astfel de firme şi clienţii lor. Transmiterea şi prelucrarea informaţiilor se realizează prin intermediul mijloacelor computerizate. În cadrul firmelor de brokeri-dealeri rolul cel mai important revine lichidităţii şi competitivităţii pieţei. Acest obiectiv este urmărit prin intermediul preţurilor afişate de fiecare market – maker, independent de poziţia altora, ceea ce asigură un cadru concurenţial stimulativ. Firmele de market – makeri pot fi:

- „en - detail”, care furnizează un flux continuu de ordine aparţinând investitorilor individuali;

- „en - gros”, care desfăşoară tranzacţii pentru investitorii instituţionalii şi pentru firme de brokeri – dealeri care nu acţionează ca formatori de piaţă şi care trebuie să execute ordinele clienţilor lor. Aceste firme au un rol important în asigurarea lichidităţii pieţei.;

- instituţionali, respectiv acele firme care tranzacţionează blocuri de acţiuni, ordine adresate de fonduri de pensii, fonduri mutuale, societăţii de asigurare etc., şi sunt specializate în gestiunea portofoliilor;