Tratatele UE

Etapa_I_ obiectivul pieței comune sectoriale_ Tratatul de la Paris (1951)

Etapa _II_obiectivul uniunii vamale_ Tratatul de la Roma (1957)

Etapa _III_obiectivul pieței unice interne_Actul Unic European (1986)

Etapa _IV_obiectivul uniunii economice și monetare_

Tratatul de la Maastricht (1992)

Etapa _V_obiectivul extinderii și al uniunii politice_Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa(2001), Tratatul Constituției (2004), Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de Reformă (2007)

Declaraţia lui Robert Schuman, din 9 mai 1950, prezenta un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet, pe atunci comisar al planului de modernizare a Franţei de după al doilea războimondial, şi afirma dorinţa de reconciliere franco-germană în cadrul unui proiect politic mai vast, care propunea folosirea în comun a resurselor din sectoarele cărbunelui şi oţelului, dar avea ca scop final menţinerea păcii în Europa:

“Reunirea naţiunilor europene cere ca opoziţia seculară a Franţei şi Germaniei să fie eliminată”; ceea ce contează cu adevărat este realizarea “primelor fundamente concrete ale unei federaţii europene indispensabile menţinerii păcii”

Cronologic, procesul integrării comunitare a fost deschis de Declaraţia lui Robert Schuman, la 9 mai 1950, care a condus la semnarea pe 18 aprilie 1951, la Paris, de către 6 state europene (Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg), a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

CECO a avut drept misiune făurirea unei pieţe comune în domeniul cărbunelui şi oţelului (deci sectorială) fără oprelişti la frontiere şi fără distorsiuni ale concurenţei.