Utilizarea Internațională a Monedei Euro

1. Introducere

Introducerea monedei unice în ţările zonei unice reprezintă o schimbare istorică în arhitectura financiară internaţională. Noua monedă a căpătat o asemenea importanţă deoarece 12 state din cele 15 ţări membre ale UE, la 1 ianuarie 1999, au decis să renunţe la monedele lor naţionale în favoarea monedei unice comunitare; PIB-ul lor cumulate rivalizează cu acela al SUA, iar ponderea lor în comerţul mondial este cu 25% peste cea deţinută de SUA. În perspectivă, noile state membre împreună cu cele trei state care au refuzat acceptarea monedei unice în prima etapă (Danemarca, Suedia, Marea Britanie) se pregătesc să se încadreze în criteriile de convergenţă cerute pentru intrarea în zona euro, acest lucru sporind importanţa acestei monede pe termen lung.

Întrebarea care se pune ar fi dacă rolul euro se limitează doar la Uniunea Europeană sau va fi o monedă din ce în ce mai preferată la nivel internaţional?

Majoritatea statelor din Uniunea Europeană a acceptat dolarul ca monedă de prim rang. Un asemenea rol îl joacă în prezent China, care finanţează deficitul american prin acceptarea dolarilor şi constituirea unor reserve uriaşe de devize. Totodată, analiştii vorbesc şi de posibilitatea ca autorităţile chineze să decidă acumularea unor mari rezerve de euro, ceea ce nu este puţin lucru, dacă luăm în calcul mărimea economiei chineze. Dacă la un moment dat o pondere semnificativă din rezervele deţinute în dolari se va preschimba în euro, atunci consecinţele internaţionale vor fi uriaşe. La fel s-ar întâmpla şi dacă Rusia ar decide la un moment dat să mărească ponderea rezervelor sale deţinute în euro. Toate aceste ipoteze indică faptul că arhitectura financiară internaţională este pe cale să se schimbe, iar această modificare va duce la un sistem în care dolarul şi euro vor fi monede rivale pentru prima poziţie pe pieţele financiare şi comerciale.

Pe lîngă faptul că serveşte drept monedă a zonei euro, moneda unică europeană are o prezenţă internaţională puternică. Monedele sunt mijloacele prin care bogăţia este stocată, protejată şi schimbată între ţări, organizaţii şi indivizi. O monedă mondială, cum este euro, îndeplineşte această funcţie la scară mondială. De la introducerea sa în 1999, moneda euro s-a afirmat în mod ferm ca o monedă internaţională majoră, a doua după dolarul american.

În interiorul zonei euro, moneda unică, euro, reprezintă mijlocul prin care guvernele, întreprinderile şi persoanele fizice efectuează şi încasează plăţi pentru bunuri şi servicii. Ea este folosită, de asemenea, pentru a stoca şi crea bogăţie pentru viitor sub forma economiilor şi a investiţiilor. Dimensiunile, stabilitatea şi puterea economiei zonei euro – a doua ca mărime pe plan mondial după Statele Unite – contribuie la creşterea atractivităţii monedei unice şi în afara frontierelor zonei euro.

2. Poziţia zonei euro în economia mondială

Introducerea monedei unice euro - a avut un important impact asupra relaţiilor economice internaţionale. În afară de rolul său de monedă unică a zonei formată din economiile ţărilor integrate în UE, euro are şi un rol internaţional deloc neglijabil.

Explicaţia utilizărilor internaţionale ale monedei Euro se află, mai întâi, în locul deţinut de către zona emitentă în cadrul producţiei şi comerţului mondial. Acest loc apare după cum urmează:

Tabel nr. 1 - Indicatori principali privind poziţia comparativă a zonei euro în economia mondială, anul 2009

Indicatori Zona euro SUA Japonia

Populaţie (milioane locuitori) 328 305 128

PIB(mii de miliarde Euro) 9,0 11,7 3,6

Rata inflaţiei (%) 0,6 -0,7 -1,3

Exporturi de bunuri şi servicii(% din PIB) 22,5 12,9 18,3

Importuri de bunuri şi servicii(% din PIB) 22,1 17,6 17,9

Agricultură(% din PIB) 2,1 1,2 1,6

Industrie (% din PIB) 25,9 21,9 23,1

Datorie publică (% din PIB) 78 52,9 192,1

Sursa: Comisia Europeană şi BCE (2009)

După cum se constată, zona euro se află imediat după SUA în ceea ce priveşte ponderea în PIB mondial, dar înaintea acesteia şi a Japoniei în privinţa deschiderii comerciale, a mărimii populaţiei şi a ponderii deţinute în exporturile mondiale. Fiind cea mai mare putere comercială, este de aşteptat ca utilizarea euro în operaţiuni comerciale şi financiare între zona euro şi restul lumii să sporească. Conform statisticilor Băncii Centrale Europene, EURO se află pe locul doi în utilizările internaţionale, după dolar. Aceasta şi prin moştenirea de către euro a unor operaţiuni anterioare, în Ecu, precum şi a operaţiunilor externe ale monedelor naţionale ale ţărilor participante la Uniunea Monetară Europeană. În ceea ce priveşte datoria publică, zona euro se află înaintea Japoniei, care are o datorie publică de aproximativ 192 % din PIB, şi după SUA, care are o datorie publică de aproape 53%.