Zonele Libere - Instrumente Importante de Promovare a Comerțului Exterior

Cap.I PREZENTAREA ZONELOR ECONOMICE LIBERE (ZEL)

O zona de liber schimb este un ansamblu geografic si economic în care nu exista nici un obstacol al schimburilor de marfuri si servicii, nici taxe vamale, nici obstacole tarifare. Formarea unei zone de liber schimb poate sa fie considerata ca un prim pas spre unificarea economica a regiunii respective.

Prin zona economica libera se desemneaza un “port liber”, “un depozit liber”, “un aeroport liber”, aflate pe teritoriul unei tari sau în zona de frontiera a doua sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale obisnuite altfel.

Din punct de vedere al macroeconomiei zona libera reprezinta “un port, aeroport sau o parte din teritoriul national în care comertul este liberalizat prin desfiintarea oricaror restrictii cantitative sau taxe vamale”.

Din punct de vedere juridic zona de comert liber este o “forma caracteristica de integrare economica ce se concretizeaza în acordul dintre statele membre de a înlatura diversele bariere tarifare si netarifare din calea tuturor sau numai a unora din produsele care fac obiectul schimburilor comerciale reciproce”.

Unii specialisti subliniaza ca zona libera este cea mai completa forma a regimurilor vamale suspensive, o enclava a teritoriului unei tari, unde marfurile au acces liber, sunt scutite de taxe de import-export si unde exista o serie de facilitati cum ar fi regimul liberal asupra profitului realizat. Profesorul libanez Emile Saadia considera zona de liber schimb un panaceu economic universal.

În concluzie, putem spune ca zona economica libera (ZEL) este o regiune geografica apartinând uneia sau mai multor tari, în care relatiile economice se dezvolta fara nici un fel de îngradiri din partea statului respectiv. Crearea ZEL este realizata cu scopul de a favoriza dezvoltarea si integrarea economica în zona respectiva. Aceste zone mai sunt denumite si zone de comert liber, de initiativa libera, de prelucrare a produselor de export, zona fara taxe vamale, zona libera industriala etc.

În afara ZEL propriu-zise, a devenit frecventa si crearea unor zone comerciale libere, numite fie “zone economice speciale”(ca în China), “zone libere deschise”(idem), fie “zone economice internationale”(cum ar fi cea propusa de Suedia între Marea Nordului si Marea Neagra), unele dintre ele întinzându-se pe regiuni continentale, cum ar fi zonele propuse pentru statele din CSI, statele central-europene, zona panamericana sau asiatica a liberului schimb.

1.1. Scurt istoric al zonelor libere

Înca de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere , dar originea lor nu este bine datata. Primul port liber la Marea Mediterana, Cartagina, este mentionat înca din anul 814 î.e.n. Zone libere comerciale au existat în China, Grecia, Roma Antica, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii si a Feniciei.

Aproape 70 orase din nordul Europei, aflate la încrucisarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oras liber pentru comertul cu marfuri înca din sec. XIII, toate fiind cuprinse în Liga Hanseatica.

Primele porturi libere italiene au fost Toscana(1547) si Livorno(1696). Sec. XVIII si XIX cunosc o adevarata proliferare de porturi libere: Gibraltar(1704), Civita Vecchia(1732), Bangkok(1782), Singapore(1819), Hong Kong(1842), Macao(1849). În Franta, Marsilia este declarat porto-franco în timpul lui Ludovic al XIV-lea(1669), iar în 1860 este declarata zona libera Haute-Savoie. La sfârsitul sec. XIX Italia declara Genova zona libera, Danemarca – Copenhaga, iar Grecia – Salonicul.

Cele mai multe zone libere au fost realizate în sec. XX, când sunt încheiate si primele acorduri de comert liber între state.

Regimul de zona libera în porturile românesti are o veche traditie . Se atesta în 1834 orasul Galati – port liber, în 1866 orasul Braila – zona libera, iar între 1870 si 1931 a functionat în regim de zona libera portul Sulina.