Istoricul Sportului

Capitolul I - Argument

Evolutia sportului de la perioada preistorica pana in zilele noastre demonstreaza tendintele permanente ale omului de autoperfectionare.Perioada preistorica este fascinanta prin insasi marcarea debutului tendintelor omului de a concura,de a inventa diverse forme de miscare.Activitatiile sportive de astazi isi datoreaza in mare parte spectaculozitatea acestei perioade de inceput pentru tot ceea ce inseamna materiale sportive,tehnici,probe sportive.

Consider ca domeniul sportului devine si mai interesant prin studiul si descoperirea originilor acesteia,a punctelor sale de debut.

Miscarile fundamentale ale omului primitiv erau:alergarea,saritura si catararea care alcatuiau mijloacele luptei pentru existenta.Armele omului primitiv erau organele naturale:mainile,picioarele,dintii,dar pe viitor omul a inceput sa intrebuinteze segmente materiale cum ar fi:piatra,lancea,cutitul si maciuca.Aceste segmente amplifica,prelungesc si sporesc puterea organelor naturale si reclama si alte feluri de miscari,necesitate de manuirea lor.

Lupta a castigat spatiu in cea mai importanta perfectiune pe care a atinso omul atunci cand el nu s-a mai multumit sa tina in mana acesta arme si a inceput sa le arunce la distanta impotriva adversarului.Elasticitatea corpurilor a dus la inventia prastiei si arcului,iar mai tarziu elasticitatea gazelor a dus la inventia armelor de foc.

Omul a putut sa-si sporeasca fortele fizice care in chip natural erau inferioare acelora ale unor animale,in cele trei miscari fundamentale.El n-a putut intrece calul in fuga,dar inteligenta sa a inventat roata,miscata prin puterea musculara proprie,prin forta de tractiune a animalelor sau prin forte motrice a aburului sau electicitatii.N-a putut sari mai tare ca pantera,nici n-a putut zbura ca pasarile,nici inota ca pestii,dar a inventat armele,uneltele si masiniile cu care a intrecut prestatiuniile fizice ale animalelor,dar le-a inrecut pe acestea prin puterea minti,a tendintelor sale de perfectionare.

Capitolul II - Continut

1. Preistoria

1. Jocurile la animale si la oamenii primitivi.Orice istorie incepe cu originile.Exercitiile fizice nu s-au nascut in mod spontan la popoarele civilizate.Ele au o preistorie.O scoala moderna a Eucatiei fizice se intemeeaza pe intoarcerea omului la”starea de natura”.Aceasta formula implica necesarmente existenta unor exercitii corporale la oamenii primitivi.Ea isi are de sigur un temei,intrucat exercitiile fizice corespund unor impulsiuni naturale,ce fac parte organica din fiinta omului.Una este din ordinul vietii vegetative:necesitatea pregatirii la lupta pentru existenta;alta de ordinul vietii psihice:sentimentul placerii pe care-l da miscarea.

Aceste doua impulsiuni spre miscare sunt in cea mai stransa legatura intre ele si cu insasi viata;ele sunt generale pentru toate fiintele vietuitoare,caci le au atat oamenii cat si animalele.Necesitatea miscariilor pentru intretinerea vietii o gasim mai ales la varsta tanara.Jocul este forma caracteristica a miscarii la animalele tinere.Explicatia acestui important fenomen al vietii i-a preocupat mult pe psihologi si pedagogi,fara a se fi putut gasi o formula intru totul multumitoare.

Jocul e o manifestare libera a fortelor fizice si psihice;fantezia intervine ca sa dea obiectelor insusiri pe care acestea nu le au; activitatea fizica,punand in miscare toate resorturile vietii organice,produce un intens sentiment al placerii.Unii autori considera jocul ca o simpla recreatie a organismului.Altii,ca izvorand din necesitatea cheltuelii unui excedent de energie,care trebuie consumata si care,realmente,se consuma in mod liber,fara scop real si fara folos.Aceste explicari nu pot rezista unei analize stranse.Cea mai veridica pare teoria lui K.Groos care,pe baza studiului comparativ al jocului la om si la animale,ajunge la concluzia ca jocul trebuie sa fie considerat ca o imitatie instinctiva a miscarilor vietii practice,o pregatire pentru viata serioasa de mai tarziu a adultului,un exercitiu necesar pentru dezvoltarea si intarirea fortelor naturale,de care fiinta va avea nevoie in lupta vietii,,in conditiile particulare ale speciei.El este deci o scoala de pregatire vietii.Vanatoarea si culegerea fructelor din copaci sunt principalele mijloace de satisfacere ale trebuintelor vietii;in vederea lor,animalele alearga,sar,se catara si lupta intre ele.Toate jocurile animalelor,ori cat de variate ni s’ar parea,se pot descompune si reduce la aceste patru miscari fundamentale:alergarea,saritura,catararea,lupta.Pisoiul alearga dupa tot ce misca,sare,se rostogoleste,facand adevarate exercitii de prindere si stapanire a mobilului,ca si cum ar vana soarecele.Cainele alearga,,luandu-se la intrecere cu copiii,sare si in apa ca sa culeaga batul aruncat de stapan.Puiul de pantera desfasoara o adevarata strategie ca sa prinda un fluture.Caii se joaca alergand si zburdand prin livezi.Maimutele fac exercitii de acrobatie prin copaci.Carnivorele se joaca cu prada lor.Iezii caprelor si gazelelor fac exercitii de echilibru si sarituri.Puii de caine,pisica,lupi,ursi,lei,tigri,lupta intre ei.Iezii se bat in cap.Unii observatori au notat lupte si la animalele mici cum ar fi furniciile.