Valențe ale pregătirii fizice generale

Se poate afirma ca atletismul este primul sport practicat de umanitate. Urmele palpabile sunt vechi de 3500 de ani inainte de jocurile olimpice.

Basoreliefuri egiptene reprezinta oameni facand exercitii de alergare si sarituri. Intr-un act de lauda adresat unui rege din dinastia a 12-a se spune ”este un aruncator de sulita care-si doboara adversarii, cei pe care-i loveste nu se mai ridica; este un alergator rapid care îi omoara pe fugari. ”Mai tarziu legislatorul atenian a dat in favoarea educatiei fizice ratiuni de stat. Solon : ”îi antrenam pe tinerii atenieni la alergari. Este vorba, în principal, atunci când parcursul este lung, sa învete sa-si economiseasca fortele si suflul cu atâta precizie încât sa tina pâna la capat. Daca, dimpotriva, nu are de parcurs decat o distanta scurta, îl invatam sa-si desfasoare toata viteza.”

Jocurile olimpice au fost cele mai importante competitii pâna in anul 394 e.n. Alergarile, desi in conditii de lupta calare si cu armuri grele,nu mai joaca un rol important in orânduirea feudala.

In regatul Angliei (in timpul lui Henric al V-lea 1415-1422 si mai inainte) regele si lorzii erau foarte buni alergatori.In anul 1740 se inregistreaza primul record al acelei perioade: 17.300 km,al lui Thomas Carlisle.

Prima manifestare cu caracter atletic din tara noastra are loc în 1915.Este vorba de un caz izolat ceea ce am numi azi o demonstratie.Asadar vieneza Karelina Pamkert alearga pe un traseu cuprins intre Piata Victoriei si Calea Grivitei , pe la marginea orasului,atunci parcurgându-l de sase ori.

Atletismul modern apare si se constituie ca sport in Anglia la mijlocul secolului XIX.Englezii standardizeaza unele dimensiuni de materiale si termeni care ramân neschimbate pâna in zilele noastre. Un rol important îl constituie reinvierea jocurilor olimpice la initiativa lui Pierre de Coubertni(1896).

Dupa cel de-al doilea razboi mondial,atletismul se dezvolta vertiginos. Se diversifica aria de practicare si odata cu ea, firesc, teoria si metodica atletismului,baza materiala si sistemul de organizare.

Alergarile de rezistenta îsi au originea in alergarea ulterioara. Ca probe de concurs le intâlnim inca din cadrul Jocurilor Olimpice antice,aici intâlnim cursa de fond 4500 de metri. Dupa disparitia Jocurilor Olimpice antice a urmat o perioada lunga in care manifestarile de acest fel au disparut.

Reaparitia lor se semnaleaza in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea (conform celor afirmate mai inainte).

De atunci si pâna astazi performantele realizate au inregistrat salturi valorice extraordinare. Aceste salturi valorice au fost posibile pe baza imbunataatirilor metododologiei de antrenament,a conceptiilor si metodelor de pregatire.

Cu fiecare an creste numarul performantelor in toate probele de alergare, ca urmare a faptului ca in prezent aproape nu mai exista secrete in metodica pregatirii alergatorilor de performanta. Atletii din numeroase tari obtin rezultate superioare prin marirea eforturilor de antrenament,printr-o mare diversificare a mijloacelor folosite, printr-o rationala alternare a lucrului cu odihna.