Convertorul Electromecanic Sincron

ARGUMENT

În studiul oricarei probleme de fizica este necesar sa se defineasca clar sistemul care face obiectul studiului. Prin sistem fizic se întelege un ansamblu de corpuri în prezenta unor câmpuri de natura data, aflate într-un domeniu spatial bine precizat.

Un sistem fizic dat este în permanenta interactiune cu mediul înconjurator, dar si corpurile care definesc sistemul interactioneaza între ele. Aceste interactiuni interne sau externe ale sistemului pot fi de natura diferite: mecanice electrice, magnetice, chimice, termice.

Totalitatea proprietatilor unui sistem dat, la un moment dat, caracterizeaza starea lui. Aceste proprietati pot fi precizate cantitativ prin anumite marimi. Aceste marimi pot fi definite de cele mai multe ori unele în functie de altele si doar un numar bine precizat dintre ele pot fi considerate independente si pot fi alese pentru a caracteriza starea sistemului studiat. Astfel de marimi independente se numesc marimi de stare. Ele pot fi: mase, temperaturi, volume, presiuni, sarcini electrice, intensitati de câmpuri, etc.

Prin stare de echilibru (în sens electrodinamic) a unui sistem fizic se întelege o stare în care marimile care definesc proprietatile sistemului nu variaza în timp. O stare de echilibru exista numai atunci când conditiile externe în care este situat sistemul nu variaza nici ele în timp.

Orice schimbare a stari unui sistem se numeste transformare (uneori proces). În orice transformare deosebim o stare de echilibru initiala (starea 1), una finala (starea 2) si o serie de stari intermediare bine precizate. O transformare se poate realiza fie ca urmare a unor fenomene care au loc în interiorul sistemului, fie sub influenta actiunilor exterioare asupra sistemului, fie prin combinatia acestor actiuni.

Unul dintre cele mai importante tipuri de interactiune între un sistem si mediul înconjurator este datorat interventiei unor forte. În cele ce urmeaza se considera pozitive fortele care se exercita de mediul înconjurator asupra sistemului fizic studiat, desi studiul se poate face si prin utilizarea conventiei inverse, daca se tine seama de principiul actiunii si reactiunii fortelor din mecanica.

Sub actiunea unor forte exterioare (de frecare, de tractiune, gravitationale, electrice, etc.), corpurile componente ale unui sistem sufera o transformare care consta în deplasarea lor. În mecanica, actiunea acestor forte este caracterizata prin marimea numita lucru mecanic.

Se cunoaste definitia lucrului mecanic: daca forta nu variaza în directie, sens si marime în decursul transformarii, lucrul mecanic exercitat de forta este egal cu produsul scalar dintre vectorul forta si vectorul deplasare a punctului ei de aplicatie.

Daca forta variaza, se considera deplasare elementara dx pentru care forta A este considerata ca fiind constanta si se calculeaza lucrul mecanic elementar ´L efectuat de forta în cursul unei deplasari elementare. Apoi se face suma lucrurilor mecanice în decursul transformarii; la limita suma devine o integrala.