Sistemul de control al calității aerului în zona centralelor termoelectrice

I. ASPECTE GENERALE

Decizia proiectarii si realizarii centralelor termoelectrice a fost adoptata in lipsa unei alternative viabile pentru asigurarea consumului de energie electrica. In plus, generarea simultana de energie electrica si termica permite reducerea costurilor de productie si un control sever al emisiilor, prin centralizarea productiei de energie termica si utilizarea unor instalatii de monitorizare si reducere poluantilor.

Productia de energie electrica are ca destinatie principala acoperirea necesarului propriu de energie si a consumatorilor industriali si casnici din zona, minimizand pierderile in reteaua nationala de transport.

Energia termica produsa de agentul economic este destinata in totalitate consumului industrial si casnic din zona.

Evacuarea energiei electrice produsa, in Sistemul Electroenergetic National, se face prin intermediul transformatoarelor si statiei electrice.

Energia termica este produsa si livrata consumatorilor locali prin intermediul boilerelor si conductelor ce compun reteaua de termoficare.

Materii prime si auxiliare:

- Pentru producerea energie electrica si termica de multe ori se utilizeaza ca materii prime de baza in procesul de ardere pacura si gazele naturale.

Functionarea instalatiilor energetice presupune si utilizarea unor materii prime auxiliare precum apa, uleiuri minerale si reactivi chimici.

- Apa este utilizata ca agent pentru transportul energiei in circuitul termic si in retelele de termoficare sau pentru racirea agregatelor energetice.

Surse de emisie a poluantilor:

Sursele de emisie si poluatorii evacuati de centrala sunt urmatorii:

- cosurile de fum pentru evacuarea gazelor de ardere rezultate in urma arderii combustibililor in cazanele energetice. Poluatorii prezenti in gazele de ardere sunt: bioxidul de sulf, oxizi de azot, monoxid de carbon, compusi organici volatili si pulberi solide.

- evacuarea de ape uzate provenite din sistemul de racire, drenaje, tratarea chimica a apei, gospodaria de pacura, ape menajere si ape tehnologice. Aceste ape uzate in functie de utilizare pot contine: cloruri, sulfati, suspensii sau produse petroliere.

- instalatiile energetice produc in functionare o poluare fonica generata de zgomotul organelor de masini aflate in miscare sau de curgerea unor fluide tehnologice (gaze naturale, abur, aer, etc.).

- emisii fugitive din canalele de gaze arse, gaze naturale susbstante chimice volatile din reactivii chimici utilizati.

Aerul

Acidifierea

Ploaia acida este un tip de poluare atmosferica, formata când oxizii de sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultând acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante mari de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia acida este în prezent un important subiect de controversa datorita actiunii sale pe arii largi si posibilitatii de a se raspândi si în alte zone decât cele initiale formarii. Între interactiunile sale daunatoare se numara: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci în general distrugerea ecosistemelor.

Emisii de dioxid de sulf

Oxizii de sulf (dioxidul si trioxidul de sulf) rezulta în principal din arderea combustibililor fosili în surse stationare si mobile. Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înabusitor si patrunzator. Acesta este transportat la distante mari datorita faptului ca se fixeaza usor pe particulele de praf. În atmosfera, în reactie cu vaporii de apa formeaza acid sulfuric sau sulfuros, care confera caracterul acid al ploilor.

Prezenta dioxidului de sulf în atmosfera peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor, animalelor si omului. La plante, dioxidul de sulf induce leziuni locale, în sistemul foliar, care reduc fotosinteza. La om si animale, în concentratii reduse produce iritarea aparatului respirator, iar în concentratii mai mari provoaca spasm bronsic. De asemenea, dioxidul de sulf produce tulburari ale metabolismului glucidelor si a proceselor enzimatice. Efectul toxic al dioxidului de sulf este accentuat de prezenta pulberilor.

În anul 2005 cantitatea de dioxid de sulf estimata prin metoda CORINAIR a fost de 26982,1162 t, conform inventarului de emisii.

Emisii de oxid de azot. Poluarea aerului ambiental cu oxizi de azot

Oxizii de azot rezulta din procesele de ardere a combustibililor în surse stationare simobile, sau din procese biologice. În mediul urban prezenta oxizilor de azot este datorata în special traficului rutier. Dintre oxizii azotului rezulta în cantitati mai mari monoxidul de azot -gaz incolor, rezultat din combinarea directa a azotului cu oxigenul la temperaturi înalte si dioxidul de azot -gaz de culoare bruna, rezultat din oxidarea monoxidului de azotcu aerul. În atmosfera, în reactie cu vaporii de apa se formeaza acid azotic sau azotos, care confera ploilor caracterul acid.

Oxizii de azot provoaca oamenilor, animalelor si plantelor, diverse afectiuni în functie de concentratie. În concentratii mari, oxizii de azot produc la nivel celular o umflare a tilacoidelor din cloroplaste, diminuând fotosinteza. La om si animale în concentratii mici provoaca iritarea severa a aparatului respirator, cu arsuri si sufocari, tuse violenta însotita de expectoratie de culoare galbena. La concentratii mari apar simptome severe de asfixiere, convulsii si blocarea respiratiei.

În anul 2005 cantitatea de oxizi de azot estimata prin metoda CORINAIR a fost de 24562,516 t, conform inventarului de emisii realizat.

Emisii de amoniac

Sursele de amoniac atmosferic sunt: zootehnia intensiva, datorita dejectiilor produse, instalatiile de producere a amoniacului (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitica), a acidului azotic, azotatului de amoniu si ureei.

Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, mai usor decât aerul si foarte solubil în apa. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac având actiune locala si/sau generala. Actiunea locala se manifesta la nivelul mucoaselor respiratorii si oculare prin lacrimari intense, conjunctivite, cheratite, traheobronsite, bronhopneumonii si reducerea schimbului gazos pulmonar. Actiunea generala se manifesta prin interferarea sintezei hemoglobinei si reducerea reactiilor de oxido-reducere la nivel pulmonar.